ICCJ. Decizia nr. 464/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 464.
Dosar nr. 9450 /2004
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 296/2003, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de primarul municipiului Tg.Jiu şi în consecinţă, a menţinut sentinţa civiă nr. 157/2003 pronunţată de Tribunalul Gorj în contradictoriu cu pârâţii V.V. şi V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut în esenţă că, în mod corect s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 486 mp situat în Tg.Jiu, în favoarea pârâţilor deoarece, respectivul teren este liber. Totodată, la data declanşării procedurii de restituire, acelaşi teren nu fusese declarat ca aparţinând domeniului public.
S-a mai arătat că, în privinţa despăgubirilor primite de către pârâţi în urma exproprierii, acest aspect va fi rezolvat cu ocazia procedurilor de acordare a măsurilor reparatorii, aşa după cum acestea au fost reglementate prin Normele metodologice nr. 498/2003.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs Municipiul Tg.Jiu prin primar, recurs prin care, a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii introductive.
În motivarea recursului au fost aduse următoarele critici deciziei pronunţate de Curtea de Apel.
Prin restituirea dispusă instanţele au ignorat normele de urbanism întrucât nu au păstrat zona de protecţie necesară unuia din blocurile cu care se învecinează terenul; au ignorat şi faptul că, pe acelaşi teren există reţele edilitare de apă, canal şi energie termică la subsol iar la suprafaţă, de spaţii verzi, alei pietonale şi de circulaţie auto. Au fost astfel încălcate prevăzute art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
O altă critică se referă la greşita anulare a dispoziţiei nr. 270/2002 a Primarului, act ce nu putea fi cenzurat de către instanţă deoarece, potrivit Cap. I, pct. 1 lit. d) ale HG nr. 498/2003, doar entităţile administrative au plenitudinea de soluţionare a notificărilor.
Recurentul mai critică şi soluţia de constatare a dreptului reclamanţilor de a primi măsuri reparatorii în echivalent de 168.118.661 lei pentru exproprierea construcţiilor deoarece, în mod corect, intimaţii nu mai au dreptul la despăgubiri pentru construcţii.
Instanţele trebuiau să ţină seama de faptul că, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, valoarea despăgubirilor este cea din momentul exproprierii, valoare pe care, intimaţii au primit-o la data respectivă.
În caz contrar, reclamanţii–intimaţi, trebuiau obligaţi la restituirea sumei la valoarea actualizată.
Examinând recursul pârâtei prin prisma criticilor invocate, se constată că acesta este fondat.
Instanţele de fond şi apel, nu au verificat susţinerile pârâtei–recurente cu privire la obligativitatea respectării normelor de urbanism referitoare la nevoia păstrării unor zone de protecţie pentru construcţiile, blocuri, existente pe terenul expropriat.
Totodată, nu a fost analizată susţinerea confirmată de altfel şi prin raportul de expertiză întocmit de ing. L.I.G.., privitoare la existenţa unor reţele subterane de apă, canal şi energie electrică, sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a terenului şi a incidenţei art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001. Aceleaşi instanţe, nu s-au preocupat de a verifica şi administra eventual probe suplimentare pentru ca, în considerarea prevederilor art. 10.3 din HGR. nr. 498/2003, să verifice realitatea susţinerilor recurentei potrivit căreia, terenul este afectat de străzi, trotuare, parcări, alei pietonale sau alte asemenea lucrări.
De asemenea, nu au fost preocupate de a verifica modul în care au fost dispuse respectivele utilităţi, pentru a se stabili în mod corect, suprafaţa liberă şi cea ocupată, precum şi dacă, prin prisma acestei verificări, este sau nu, oportună restituirea în natură.
Aceleaşi instanţe, nu au analizat pretenţia reclamanţilor–intimaţi cu privire la dreptul la despăgubiri, prin prisma condiţionării impuse de art. 11 alin. (1) şi (2) din HG nr. 498/2003 de restituire în natură numai în situaţia rambursării despăgubirilor primite, la valoarea actualizată. Această sumă, potrivit legii, trebuia achitată la data formulării pretenţiilor şi nu eventual compensată cu prilejul punerii în executare a ofertei sau a hotărârii judecătoreşti.
Pentru aceste considerente, reţinând că este obligatorie refacerea probatoriului în vederea delimitării exacte a suprafeţei de teren disponibile, neafectată de utilităţi şi care respectă P.U.G.– ul şi zonele de protecţie precum şi distanţele legale; pentru a se verifica îndeplinirea condiţiei rambursării despăgubirilor primite şi a cuantumului exact al acestora, urmează a se reţineca fiind îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora şi pentru nevoia suplimentării probatoriului, cele două hotărâri vor fi casate cu consecinţa trimiterii la instanţa de fond pentru rejudecare.
Instanţa de rejudecare va examina şi oferta de despăgubiri formulată de recurentă, atât prin prisma dispoziţiilor legale în vigoare cât şi a eventualului acord al părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu Jiu prin primar împotriva deciziei nr. 296 din 24 octombrie 2003 A Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 157 din 3 iunie 2003 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică astăzi, 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4647/2004. Civil. Constatare vânzare... | ICCJ. Decizia nr. 461/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
