ICCJ. Decizia nr. 4679/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMANIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4679
Dosar nr. 7416/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 352 din 8 martie 1995 pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, s-a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor F.W.P., F.R. prin mandatar B.E. împotriva pârâţilor F.A. şi F.I., F.W.A. şi M.M. pentru anularea certificatului de moştenitor nr. 179 din 2 iunie 1992 eliberat de notariatul de Stat Odorheiu Secuiesc, stabilirea masei succesorale după defuncţii V.M. şi V.V., precum şi a calităţii de succesori legali a părţilor şi eliberarea unui nou certificat de moştenitor în baza sentinţei judecătoreşti.
S-a admis cererea reconvenţională a pârâţilor F.A. şi F.I., constatându-se că aceştia au dobândit în baza unui contract de întreţinere autentic din 18 iunie 1992, încheiat cu defuncta V.G., decedată la 23 decembrie 1992, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. Sâmbăteşti, nr.top 1307/12.
Împotriva sentinţei civile mai susmenţionate, reclamanţii au formulat cerere de revizuire, invocând motivul prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., întrucât V.G. la dezbaterea succesorală a declarat că este unica succesoare legală a acestora, declaraţia mincinoasă în baza căreia notarul a întocmit în fals, actul juridic atacat.
Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin sentinţa civilă nr. 1726 din 4 noiembrie 2003, a respins ca nefondată cererea de revizuire, cu motivarea că, dispoziţiile legale invocate vizează declaraţiile false date de martor, expert sau judecător, or V.G. a avut calitate de parte litigantă, context în care susţinerile acesteia chiar neadevărate, făcute în faţa notarului public, nu întrunesc elementele constitutive de infracţiunii de fals în declaraţii.
Împotriva menţionatei sentinţei, reclamanţii au declarat apel, solicitând schimbarea în tot a acesteia, cu consecinţa admiterii acţiunii civile introductive de instanţă, aşa cum a fost formulată, susţinând că în cauză este incident motivul de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., întrucât moştenitoarea V.G. a comis infracţiunea de fals în declaraţii.
Că, întrucât constatarea infracţiunii comisă de V.G., decedată, nu se mai poate face prin hotărâre penală, instanţa de revizuire trebuia să se pronunţe mai întâi pe cale incidentală asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate.
Prin Decizia nr. 245 A din 13 aprilie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuienţii reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1726 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, pronunţată în dosarul nr. 1668/2003.
Pentru a decide astfel, a reţinut, în esenţă, că motivul invocat, art. 322 pct. 4 C. proc. civ., vizează situaţia în care un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.
În speţă, V.G. nu a avut calitatea cerută de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., astfel că declaraţia acesteia chiar neadevărată, nu poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs revizuienţii reclamanţi F.W.P. şi F.W.A., întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că textul de lege invocat nu cere ca infracţiunea să fie comisă de judecător, martor sau expert, ci hotărârea să fi fost dată pe baza unui înscris fals, iar instanţa avea obligaţia să se pronunţe pe cale incidentală asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii de fals în declaraţii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.
În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi pe cale incidentă, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate.
La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii.
Din modul de redactare al textului rezultă că revizuirea se fundamentează pe o hotărâre de condamnare definitivă a judecătorului, martorului sau expertului pentru o infracţiune privitoare la pricină, ceea ce nu este cazul în speţă.
Dacă acesta este regimul obişnuit, care reglementează cazul tipic prevăzut de text, se pot ivi şi situaţii în care acţiunea penală nu poate fi promovată împotriva autorului pretinsului fals.
Într-o asemenea situaţie, instanţa de judecată, are îndatorirea să verifice, în soluţionarea cererii de revizuire, dacă depoziţia martorului sau expertiza întocmită era sau nu mincinoasă.
Rezultă aşadar, că textul invocat, este de strictă interpretare şi nu poate fi extins la alte persoane care nu au avut calitatea de judecător, martor sau expert şi nu au participat la judecarea pricinii.
În consecinţă, recursul fiind nefondat urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de revizuientul F.W.P. împotriva deciziei civile nr. 245/A din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4684/2004. Civil. Contestatie Legea 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 4647/2004. Civil. Constatare vânzare... → |
|---|
