ICCJ. Decizia nr. 484/2004. Civil. Grăniţuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 484.
Dosar nr. 21543/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2001 pe rolul Judecătoriei Pucioasa, reclamanţii M.I. şi I.M., în contradictoriu cu pârâta M.C., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună grăniţuirea pe latura de est a celor două proprietăţi, pe o distanţă de aproximativ 3 m, pe urmele vechiului hotar.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii unei suprafeţe de teren de 100 mp situată în oraşul Pucioasa, suprafaţă ce se învecinează pe latura de est cu terenul pârâtei, dobândit prin cumpărare conform contractului autentificat sub nr. 9268 din 29 august 1995, existând neînţelegeri asupra liniei de hotar.
În cauză s-au admis şi administrat probe, respectiv înscrisuri, martori şi expertize tehnice de specialitate.
După un prim ciclu procesual, Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 876 din 8 mai 2003, a admis recursul declarat de pârâtă, a casat ambele hotărâri pronunţate şi a trimis cauza, pentru rejudecare, la judecătorie, reţinând, în esenţă, că este fondată critica recurentei privind modalitatea stabilirii liniei de hotar prin omologarea raportului de expertiză care a fost întocmit avându-se în vedere suprafeţele de teren împrejmuite de părţi şi nu suprafeţele de teren cu care dovedesc proprietatea prin actele depuse la dosar.
Judecătoria Pucioasa a reînregistrat cauza sub nr. dosar 966/2003 şi, prin sentinţa civilă nr. 646 din 30 iunie 2004, a admis acţiunea reclamanţilor şi a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile părţilor conform variantei I din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul D.M., apreciind că această variantă este cea care corespunde cerinţelor părţilor, fiind avantajoasă pentru ambele părţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta M.C. susţinând, în esenţă, că, grăniţuirea proprietăţilor părţilor trebuia dispusă conform variantei de expertiză efectuată de expertul D.M. la data de 2 februarie 2004, întrucât aceasta respectă dreptul de proprietate al părţilor, iar prin modul în care prima instanţă a stabilit linia de hotar i s-a redus proprietatea, fiind o adevărată expropriere.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 2603 din 12 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul, reţinând în motivarea sa, că stabilirea liniei de hotar conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expertul D.M. este în concordanţă cu situaţia de fapt şi respectă întrutotul dreptul de proprietate al părţilor, asigurându-se şi accesul acestora la proprietăţile lor fără crearea vreunui drum de trecere sau de acces.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâta M.C. arătând, în esenţă, că instanţele nu au respectat, prin varianta de expertiză omologată, dreptul său de proprietate, precum şi îndrumările deciziei de casare privind efectuarea unei expertize de specialitate cu obiective clar stabilite.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse:
Curtea de Apel Ploieşti, ca instanţă de recurs, a dispus prin Decizia de îndrumare, efectuarea unei expertize în sensul identificării ambelor terenuri în funcţie de lungimile laturilor prevăzute în actul de vânzare-cumpărare al recurentei, cu respectarea lăţimii de 8,80, atât pe latura de la str. M., cât şi pe latura dinspre proprietatea lui N.A., urmând ca, ulterior, după identificarea terenului pârâtei, să se coroboreze situaţia existentă în teren şi să se pronunţe instanţa asupra amplasamentului liniei despărţitoare dintre cele două proprietăţi.
Analizând lucrările dosarului, se constată că nu au fost respectate indicaţiile instanţei de casare.
În consecinţă, instanţa de trimitere urmează să stabilească linia de hotar dintre proprietăţile părţilor cu respectarea dispoziţiilor mai sus-menţionate, după ce, în prealabil, va dispune efectuarea unei expertize de specialitate cu obiectivele arătate.
În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de pârâta M.C., pe cale de excepţie, este de reţinut faptul că, pentru formularea unei acţiuni în grăniţuire, trebuia respectat principiul unanimităţii, în sensul formulării acţiunii în contradictoriu cu toţi coproprietarii imobilului.
După cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9268 din 29 august 1995 şi aflat la fila 38 din dosarul nr. 2138/2001 al Judecătoriei Pucioasa, au calitatea de cumpărători şi, deci, coproprietari ai terenului de 42 mp situat în intravilanul oraşului Pucioasa, atât pârâta M.C., cât şi soţul său, M.C.G.
Or, acţiunea a fost promovată cu încălcarea principiului unanimităţii, fiind chemată în judecată doar M.C.
Aşadar, se impune ca instanţa de trimitere să dispună citarea în cauză, în calitate de pârât şi a lui M.C.G.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, hotărârile pronunţate vor fi casate şi cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta M.C. împotriva deciziei civile nr. 2603 din 12 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 646 din 30 iunie 2004 a Judecătoriei Pucioasa şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Judecătoria Pucioasa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5059/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4957/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... → |
|---|
