ICCJ. Decizia nr. 5001/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5001
Dosar nr. 10932/2004
Şedinţa publică din 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu dispoziţia nr. 3157 din 22 august 2003 municipiul Cluj Napoca prin primar a respins notificarea nr. 63646/452 din 25 octombrie 2004 formulată de T.D., domiciliat în SUA, prin mandatar M.O. în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Cluj–Napoca, motivat de faptul că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu de cumpărare, preţul stabilit fiind de 36.575 lei şi prin urmare preluarea nu a fost abuzivă.
T.D. a contestat dispoziţia nr. 3157/22 august 2003 emisă de primarul municipiului Cluj Napoca susţinând în esenţă că în luna iulie 1975 însoţit de familie a emigrat în SUA situaţie în care, conform Decretului nr. 223/1974 şi a deciziei nr. 321 din 9 iulie 1975 a fostului Comitet executiv al Consiliului popular al judeţului Cluj, a fost obligat să înstrăineze apartamentul proprietatea sa, în care locuia, către statul român, obligaţie instituită prin art. 2 din Decretul nr. 223/1974 care stipula că „persoanele care au făcut cerere de plecare definitivă din ţară sunt obligate să înstrăineze către stat construcţiile aflate în proprietate".
Astfel fiind şi întrucât în speţă principiul cererii şi ofertei nu a funcţionat, statul fiind acela care a stabilit preţul apartamentului ba mai mult l-a obligat să-l înstrăineze exclusiv către stat, apare cu evidenţă că preluarea acestuia a fost abuzivă.
Că este aşa o atestă şi faptul că anterior vânzării către stat, pentru achitarea contravalorii ratelor rămase nerambursate la CEC aferente apartamentului a trebuit să plătească suma de 49.697 lei.
Pe de altă parte la 19 noiembrie 2001 T.D. s-a adresat Primăriei municipiului Cluj-Napoca cu precizarea că, în situaţia în care apartamentul în litigiu fusese înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 accepta acordarea de despăgubiri până la valoarea de circulaţie a imobilului sau echivalentul pentru a-şi putea cumpăra alt apartament.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1055 din 5 noiembrie 2003 a admis acţiunea reclamantului, a anulat dispoziţia nr. 3157 din 22 august 2003 emisă de municipiul Cluj Napoca prin primar şi a stabilit dreptul reclamantului la acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Cluj-Napoca înscris în C.F. Cluj cu nr. top 11100/1/1/S/XV.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 imobilul în discuţie a fost preluat de stat în mod abuziv, iar conform art. 18 lit. d) din lege, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul imobilelor înstrăinate către foştii chiriaşi cum era cazul şi celui din speţă.
Astfel fiind şi în raport de dispoziţiile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi respectiv art. 19 alin. (2) din lege, reclamantul care fusese despăgubit în baza Decretului nr. 223/1974, avea dreptul la diferenţa între valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare a imobilului.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 326/A din 13 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva sentinţei nr. 1055 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.
Răspunzând motivelor de apel, instanţa a conchis la fel ca şi instanţa de fond că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat conform art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, chiar dacă preluarea s-a făcut prin Decizia organului administrativ competent în baza Decretului nr. 223/1974, deci cu titlu valabil.
Astfel fiind art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 statuează că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi dacă imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaş cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 cum este şi cazul celui în speţă.
Prin urmare, corect instanţa de fond a conchis că reclamantul era îndrituit la despăgubiri în condiţiile art. 19 alin. (2) din lege cu atât mai mult cu cât acesta le-a solicitat încă din faza administrativă.
În contra acestei decizii a declarat recurs primarul municipiului Cluj-Napoca invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că statul român a dobândit cu titlu valabil imobilul în litigiu, în baza deciziei nr. 321 din 9 august 1975 a fostului Comitet executiv al Consiliului popular al judeţului Cluj emisă în conformitate cu Decretul nr. 223/1974, reclamantul fiind despăgubit, astfel că dreptul de proprietate al statului s-a constituit chiar pe data emiterii respectivei decizii.
Reclamantul nu a atacat în contenciosul administrativ menţionata decizie, care astfel şi-a menţinut valabilitatea şi constituie titlul de proprietate al statului care este valid.
Prin urmare, reclamantul nu era îndrituit la despăgubirile ce i-au fost acordate de instanţe întrucât aşa cum a rezultate din dosar el încasase deja desdăunările ce i se cuveneau în baza Decretului nr. 223/1974.
Recursul nu este fondat.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 enunţă principiile care stau la baza acestei reglementări între care principiul restituirii în natură în tot sau în parte, a imobilelor preluate abuziv şi respectiv principiul restituirii prin echivalent, dacă restituirea în natură nu este posibilă sau persoana îndreptăţită optează în situaţiile expres prevăzute de lege, pentru această modalitate.
Referitor la imobilele ce cad sub incidenţa menţionatei legi denumite generic „imobile preluate în mod abuziv" din economia textelor rezultă că ele sunt atât cele preluate cu titlu valabil, cât şi cele preluate fără titlu valabil.
În acest sens, art. 2 din lege enunţând ce se înţelege prin imobile preluate în mod abuziv evidenţiază la lit. g) situaţia imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum a fost definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Cu referire la cazul în speţă, instanţele au reţinut că imobilul în dispută a fost preluat de stat cu titlu valabil conf. art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 astfel că susţinerea pârâtului din recurs coincide cu însăşi considerentele reţinute de instanţă în hotărârile pronunţate în cauză.
Faţă de cele ce preced, rezultă cu evidenţă, că şi în cazul imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1995–22 decembrie 1989 cu titlu valabil Legea nr. 10/2001 consideră respectiva preluare ca fiind făcută în mod abuziv şi dă dreptul fostului proprietar conform art. 18 din lege numai la măsuri reparatorii prin echivalent în situaţiile expres enunţate de text între care şi aceea când imobilului a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, aşa cum s-a petrecut în speţă.
Aşadar, faţă de prevederile legale invocate, reclamantul era îndrituit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzătoare a imobilului şi întrucât a încasat despăgubiri conform Decretului nr. 223/1974 suma reactualizată primită de acesta urmează a fi dedusă din cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001.
Astfel fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 326/A din 13 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4957/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 4827/2004. Civil. Radiere intabulare drept de... → |
|---|
