ICCJ. Decizia nr. 5059/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMANIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5059
Dosar nr. 10989/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin acţiunea formulată, reclamantul M.N. a chemat în judecată pe pârâta T.E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se stabilească o cale de acces pentru reclamant la drumul public, pe terenul pârâtei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafeţe de teren, care se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei şi nu are acces la drumul public.
Judecătoria Dorohoi, prin sentinţa civilă nr. 1202 din 6 decembrie 2003, a admis acţiunea şi a stabilit calea de acces la drumul public, respectiv strada F., pe terenul în suprafaţă de 248 mp aparţinând pârâtei, teren în lungime de 62 metri şi lăţime de 4 metri reprezentat în schiţa anexă la expertiză.
Prin Decizia civilă nr. 42 din 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins apelul pârâtei declarat împotriva deciziei nr. 1202 din 6 decembrie 2003 a Judecătoriei Dorohoi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Susţinerea pârâtei „că nu ar exista înfundătură", deoarece fondul dominant este legat de un alt teren al reclamantului care are deschidere la str. N. este fără temei.
Expertiza a arătat că întreaga proprietate a reclamantului de 13.000 mp este alcătuită din două trupuri principale, unul în suprafaţă de 10.500 mp arabil, păşune, livadă, în favoarea căruia se cere servitutea, şi altul de 2.500 mp arabil şi construcţii.
Deşi cele două trupuri sunt alăturate această ultimă parcelă având deschidere la drum public, forma de legătură este foarte îngustă, accidentată, plantată cu pomi, fiind inaccesibilă vreunui mijloc de transport.
O eventuală amenajare, pe lângă faptul că apare a fi foarte costisitoare, ar presupune şi tăierea pomilor, care au rolul de a stabiliza solul de pe un versant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta T.E. susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. întrucât.
S-a stabilit, inclusiv prin expertiza topometrică efectuată, că accesul la terenul reclamantului se poate face prin strada N.T. unde acesta îşi are casa şi grădina, fiind extrem de clar că nu este îndeplinită condiţia de loc înfundat, conform art. 616 C. civ.
Simplul fapt că accesul ar impune anumite amenajări pe terenul reclamantului, nu justifică crearea unei servituţi.
Prin crearea, în acest mod, a servituţii sunt defalcate cca. 250 sj. de teren intravilan diminuându-se astfel, foarte mult, prin crearea a două loturi, valoarea terenului pârâtei.
Sub un alt aspect, s-a invocat lipsa calităţii procesuale active, reclamantul legitimându-se numai cu certificat de calitate succesorală după mama sa, situaţie în care acesta nu şi-a dovedit calitatea de proprietar al imobilului.
Recursul este fondat potrivit celor ce urmează.
Este adevărat că potrivit art. 616 C. civ. poate reclama o trecere pe locul vecinului său, proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieşire la calea publică.
Din acest punct de vedere, ca o chestiune de fapt, „loc înfundat" există chiar dacă are ieşire, dar aceasta prezintă inconveniente grave sau prezintă pericol pentru proprietarul fondului dominant.
Totodată, nu există loc înfundat, dacă trecerea poate deveni practicabilă, cu anumite cheltuieli.
Tocmai de aceea, stabilirea unei asemenea chestiuni, rămâne la lumina judecătorului care nu poate aprecia asupra ei decât pe baza unui material probator suficient, din care nu poate lipsi cercetarea locală.
În acest sens şi, eventual, pentru efectuarea unui supliment de expertiză prin care să se stabilească lucrările şi cheltuielile necesare şi posibile pentru ipoteza în care trecerea ar deveni practicabilă, având în vedere prevederile art. 314 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, hotărârea atacată şi cauza trimisă spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta T.E. împotriva deciziei civile nr. 42 din 15 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5122/2004. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 484/2004. Civil. Grăniţuire. Recurs → |
|---|
