ICCJ. Decizia nr. 4851/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4851
Dosar nr. 21620/2004
Şedinţa publică de la 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 10 decembrie 2003, reclamanta B.M. a chemat în judecată Primarul municipiului Oradea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să anuleze dispoziţia nr. 1840 din 17 noiembrie 2003 a acestuia şi să dispună obligarea pârâtului la continuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 în vederea restituirii în natură a imobilului solicitat, iar în situaţia în care acest fapt nu este posibil, să se procedeze la acordarea de despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin dispoziţia menţionată s-a dispus respingerea notificării nr. 1473/N din 14 februarie 2002, în dosarul nr. 1488/2002, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calităţii de moştenitoare a proprietarului tabular al imobilului solicitat.
Reclamanta, prin avocat, anexează cererii actele solicitate, arătând că acestea nu au putut fi prezentate în termen, urmare sosirii cu întârziere din motive obiective.
Prin sentinţa nr. 536/C/2004 din 31 mai 2004, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia menţionată şi a dispus continuarea procedurii privind acordarea de despăgubiri.
S-a reţinut că reclamanta a depus în termen notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Organul administraţiei publice locale nu a avut în vedere că petenta a precizat că va depune ulterior actele doveditoare a calităţii de moştenitor.
Or, termenul de decădere priveşte numai depunerea notificării nu şi a actelor doveditoare a calităţii.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, prin decizia nr. 1070/2004-A din 28 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanţe.
În motivarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut că reclamanta a depus în termen notificarea.
Criticile pârâtului referitoare la natura termenului de depunere a actelor doveditoare, ca fiind unul de decădere, se constată a fi neîntemeiate, câtă vreme legea nu cuprinde o asemenea dispoziţie.
Pe de altă parte, prevalează principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii, aşa încât se impune continuarea procedurii.
Drept urmare, în mod judicios prima instanţă a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
În fine, critica referitoare la indicarea greşită a numărului administrativ al imobilului este o simplă eroare ce se poate îndrepta pe calea procedurii prevăzute de art. 281 C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtul a declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor căii de atac exercitate, pârâtul a reiterat criticile formulate în apel.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Sub un prim aspect, în raport de dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., controlul judiciar în recurs nu priveşte pretenţia dedusă judecăţii ci examinarea hotărârii atacate, în limita motivelor de casare sau modificare conceptualizate prin art. 304 din acelaşi cod, invocate de recurent sau criticilor formulate, ce permit încadrarea în vreunul dintre acestea.
Or, declarând recurs, pârâtul nu a formulat critici privind decizia pronunţată în apel ci a reiterat criticile privind hotărârea primei instanţe.
Pe de altă parte, termenele stabilite prin norme imperative, în raport de sancţiunea constând în pierderea dreptului subiectiv însuşi, nu pot fi extinse la situaţii neprevăzute ca atare, adăugând la lege, cu nesocotirea voinţei legiuitorului.
Drept urmare, cum art. 21 din Legea nr. 10/2001 priveşte exclusiv perioada de timp în care partea interesată este obligată a comunica notificarea prin executorul judecătoresc, în mod judicios instanţele au statuat că acesta nu poate fi extins, şi pe cale de consecinţă la aplicarea sancţiunii decăderii, la situaţii neavute în vedere de legiuitor.
Pe de altă parte, cu referire la prevalenţa realizării dreptului asupra desfăşurării procedurii, în mod judicios s-a pronunţat instanţa de apel, corespunzător dispoziţiilor legii fundamentale şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privitoare la garantarea dreptului de proprietate.
Ca atare, criticile formulate de pârât se constată a fi neîntemeiate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 1070 din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5596/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4845/2004. Civil → |
|---|
