ICCJ. Decizia nr. 4994/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4994
Dosar nr. 9609/2004
Şedinţa publică din 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9860 din 27 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Timişoaras-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva pârâţilor I.M., I.I. şi I.A. şi s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 84 din 14 mai 1996 încheiat între U. Timişoara şi pârâta I.M.
S-a mai dispus evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Timişoara, la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Totodată, pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamanţilor suma de 10.026.390 lei cu titlu de chirie şi majorări de întârziere pentru perioada iulie 2000–martie 2003 precum şi 156.000 lei cheltuieli de judecată.
Au fost respinse ca prescrise pretenţiile reprezentând chiria restantă pentru perioada 1 iulie 1999–17 iulie 2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între pârâta I.M. şi fosta RA U. Timişoara s-a încheiat contractul de închiriere nr. 84 din 14 mai 1996 pentru apartamentul în litigiu. In contract au fost înscrişi ca titulari de drepturi locative proprietarii şi ceilalţi pârâţi.
Pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a achita lunar chiria stabilită în contract astfel că pentru perioada iulie 1999–martie 2003 au acumulat un debit în sumă de 6.836.175 lei chirie şi 2.861.055 lei majorări de întârziere.
Potrivit art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1996, în cazul în care chiriaşul nu a achitat chiria pe trei luni consecutive, locatorul poate cere rezilierea contractului de închiriere.
Instanţa de fond a admis în parte pretenţiile băneşti ale reclamanţilor pentru suma de 10.026.390 lei aferentă perioadei iulie 2000–martie 2003, considerând că pentru perioada 1 iulie 1999–17 iulie 2000 dreptul la acţiune al reclamanţilor este prescris în baza art. 12 şi art. 21 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 415 din 18 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor cu motivarea că somaţia adresată pârâţilor pentru plata chiriei restante şi a majorărilor de întârziere nu are caracterul unui act de întrerupere a termenului de prescripţie, faţă de cazurile limitativ, prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
La termenul prevăzut de lege, în contra acestei decizii au declarat recurs reclamanţii invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenţii susţin în esenţă că, instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă deoarece debitorii au fost puşi în întârziere prin somaţia adresată pentru a achita debitul aferent perioadei iulie 1999–martie 2003.
Recursul declarat nu este fondat.
Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă prevede în mod expres şi limitativ cazurile de întrerupere a curgerii termenului de prescripţie a dreptului la acţiune: introducerea unei cereri de chemare în judecată, recunoaşterea făcută de debitor şi un act ce marchează începerea executării.
Adresa recurentei reclamante Primăria Municipiului Timişoara cu nr. 1352 din 11 februarie 2003 către debitori (fila 3 dosar judecătorie) nu se încadrează în cazurile de întrerupere a prescripţiei prevăzute de Decretul nr. 167/1958.
Prin acest demers debitorii sunt înştiinţaţi să achite debitul, în caz contrar urmând a fi acţionaţi în judecată, deci această punere în întârziere nu poate fi asimilate nici măcar cu un act de începere a executării.
Faţă de cele ce preced şi considerând că nu sunt incidente cazurile de casare invocate, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii Consiliul local al municipiului Timişoara şi Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 415 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5058/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5002/2004. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
