ICCJ. Decizia nr. 5027/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5027
Dosar nr. 2771/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 200.
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 aprilie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 1493 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia şi sentinţei civile nr. 146 din 6 martie 2003 a Tribunalului Sibiu.
S-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Sibiu la restituirea sumelor încasate prin reţinerea procentului de 7% din venitul brut salarial, cu titlu de contribuţie de asigurări de sănătate, în perioada 1 ianuarie 2000–30 mai 2000, reprezentând plata nedatorată, reactualizată la data plăţii.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 146 din 6 martie 2003, a admis acţiunea reclamantei, precum şi cererile de chemare în garanţie, formulate de Ministerul Justiţiei împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S. A obligat pe pârâţi să plătească reclamantei suma de 3.234.588 lei contribuţia la asigurările de sănătate, pe chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să plătească pârâţilor suma de mai sus, cu acelaşi titlu, şi pe chemata în garanţie C.N.A.S. să plătească C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. cota de 25% din contribuţia asigurărilor de sănătate la care a fost obligată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că până la modificarea art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, prin Legea nr. 1128/2001, care prevede expres plata contribuţiei pentru asigurări de sănătate, magistraţii şi personalul auxiliar de la instanţe beneficiau în mod gratuit de asistenţă medicală.
Recursul declarat de chematele în garanţie a fost admis prin Decizia civilă nr. 1493 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, care a casat sentinţa atacată numai în ceea ce priveşte cererile de chemare în garanţie şi, rejudecând cauza în aceste limite, le-a respins, înlăturând obligaţiile stabilite în sarcina celor două chemate în garanţie. Prin aceeaşi decizie a fost respins recursul declarat de Ministerul Justiţiei.
Procurorul general a considerat că cele două hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru cetăţenii români cu domiciliul în ţară şi cetăţenii străini sau apatrizii care au reşedinţa în România, asiguraţii plătind lunar o contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate.
Persoanele exceptate de la plata contribuţiei sunt enumerate limitativ în art. 6 al legii invocate, iar art. 9 stabileşte persoanele care au calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate.
Dacă intenţia legiuitorului era ca magistraţii şi personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei, ar fi menţionat-o expres. De altfel, între reclamantă şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. s-a încheiat contract de asigurare, reclamanta cunoscând că angajatorul are obligaţia de a vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, magistraţii în activitate sau pensionarii beneficiază în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente, proteze, textul neprevăzând obligaţia acestora de plată a contribuţiei la asigurările de sănătate. Art. 141 din lege prevede că dispoziţiile art. 99 se aplică şi personalului auxiliar de specialitate.
Legea nr. 92/1991 constituie legea organică, generală a autorităţii judecătoreşti.
Prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii. Dispoziţiile art. 55 din această lege prevăd, limitativ, persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata contribuţiei de 7%, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate nefiind menţionaţi.
În materia asigurărilor sociale de sănătate, legea specială este Legea nr. 145/1997 care are ca obiect reglementarea asigurărilor de sănătate.
Pe de altă parte, legea specială, care, de principiu prevalează celei generale este ulterioară acesteia din urmă, generând implicit abrogarea dispoziţiilor contrare.
Aşadar, în speţă se aplică legea specială care nu exceptează expres magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate de la plata contribuţiei de 7% asigurări de sănătate, motiv pentru care, recursul în anulare urmează a fi admis. Pe cale de consecinţă, se va casa Decizia instanţei de apel, în sensul că se va respinge şi acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează Decizia nr. 1493 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, în parte, în sensul că respinge şi acţiunea formulată de reclamanta S.O. în contradictoriu cu Tribunalul Sibiu şi Ministerul Justiţiei.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5029/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4997/2004. Civil. Contestatie la executare.... → |
|---|
