ICCJ. Decizia nr. 5044/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5044
Dosar nr. 12079/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în Camera de consiliu de Judecătoria Iaşi la data de 2 decembrie 2003 în dosarul nr. 2801/EX/2003, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu ce îl constituie Decizia civilă nr. 978/2003 a Tribunalului Iaşi privind pe creditoarea C.A. şi pe debitorii U.I. şi Consiliul Local Iaşi, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 372 şi art. 3731 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel debitorii.
În motivarea apelului declarat, debitorul U.D.I. a arătat că deşi anterior eliberării titlului de proprietate, C.D. a declarat că va respecta limitele stabilite pentru punerea în posesie şi că nu va avea litigii cu vecinii, după eliberarea titlului de proprietate aceasta a promovat acţiune.
Debitorul a mai susţinut că pe rolul Judecătoriei Iaşi se află în curs de soluţionare dosarul nr. 20656/2003, prin care a solicitat constatarea calităţii sale de proprietar pentru suprafaţa de 2025 mp teren în care se include şi suprafaţa de 100 mp teren asupra căreia s-a pornit executarea.
În apelul declarat de Consiliul Local Iaşi s-a susţinut că încheierea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ., deoarece nu s-a opus la executarea deciziei civile ce constituie titlu executoriu şi în atare situaţie instanţa nu putea încuviinţa executarea silită. În consecinţă, s-a apreciat că punerea în executare a titlului executoriu este prematură şi inadmisibilă.
Prin Decizia civilă nr. 217 din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Iaşi a respins ambele apeluri, păstrând încheierea atacată.
Instanţa a reţinut că aspectele invocate de debitorul U.I.D. referitor la conduita procesuală a creditoarei ori a celor legate de existenţa pe rolul Judecătoriei Iaşi a unui dosar având ca obiect acţiunea în constatarea calităţii de proprietar prin uzucapiune, exced procedurii prevăzute de art. 3731 C. proc. civ.
Cât priveşte apelul declarat de debitorul Consiliul local Iaşi, curtea a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod corect ca fiind întrunite condiţiile art. 372 şi art. 3731 C. proc. civ.
Astfel, s-a motivat că deşi executarea silită nu este obligatorie, creditorul nu trebuie să aştepte demersul debitorului.
Curtea a arătat că procedura prin care instanţa investită potrivit art. 3731 C. proc. civ. încuviinţează executarea silită este a procedură necontencioasă, instanţa de executare având căderea de a verifica doar dacă hotărârea judecătorească sau înscrisul prezentat de creditor constituie titlu executoriu.
Împotriva deciziei a declarat recurs debitorul Consiliul local Iaşi, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Invocând dispoziţiile art. 3711 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, precum şi cele ale alineatului 2 al aceluiaşi articol care prevăd că în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, debitorul susţine că în condiţiile în care nu a refuzat executarea pe cale amiabilă a titlului executoriu, în mod greşit s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, procedura de punere în executare silită a titlului executoriu fiind prematură şi inadmisibilă.
În consecinţă, se apreciază greşită concluzia curţii de apel în sensul că instanţa de executare verifică doar dacă hotărârea instanţei constituie titlu executoriu, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor art. 3731 C. proc. civ.
Recursul va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Este adevărat că executarea silită nu este obligatorie, dar ea este întotdeauna posibilă. Este posibil ca debitorul, în faţa unei hotărâri cu forţă executorie şi putere de lucru judecat, să se convingă de justeţea acesteia şi să procedeze de bunăvoie la realizarea obligaţiei dispuse în sarcina sa.
Legiuitorul instituie însă un ansamblu de mijloace procedurale de natură a face posibilă realizarea efectivă a dreptului subiectiv.
De aceea, executarea silită este guvernată de principiul disponibilităţii, urmărirea neputând începe decât la cererea creditorului.
Odată formulată cererea de executare, instanţa investită potrivit art. 3731 C. proc. civ., verifică dacă hotărârea judecătorească sau înscrisul prezentat de creditor constituie titlu executoriu.
Susţinerea Consiliului local Iaşi, în sensul că procedura de punere în executare silită a titlului executoriu este prematură şi inadmisibilă nu poate fi primită, deoarece nici o dispoziţie procedurală nu impune creditorului să aştepte îndeplinirea de bunăvoie a obligaţiei de către debitor.
Este evident că dacă debitorul ar fi plătit de bunăvoie creditoarei cheltuielile de judecată la care a fost obligat prin Decizia civilă nr. 987/2003 a Tribunalului Iaşi, ce constituie titlu executoriu, aceasta nu ar mai fi fost constrânsă să apeleze la procedura prevăzută de 3731 C. proc. civ.
Pentru considerentele ce preced, constatând că soluţia instanţei de apel este legală, se va respinge recursul declarat de debitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitorul Consiliul local Iaşi împotriva deciziei nr. 217 din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5121/2004. Civil. Constatare nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 5076/2004. Civil. Constatare nulitate... → |
|---|
