ICCJ. Decizia nr. 5163/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 16 aprilie 1998, prin acțiune modificată ulterior, P.D. a chemat în judecată pe Z.A., V.Ș., D.I., SC U.S. 96 SRL cu sediul în Eforie Sud, Consiliul Local Eforie Sud și Consiliul Județean Constanța pentru revendicarea vilelor "Viorica" și "Mimica" împreună cu terenul de 600 mp (lot nr. 947), imobile situate în orașul Eforie Sud, naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950. Totodată a cerut constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 33 din 4 aprilie 1997 încheiat cu pârâta Z.A., ca subdobânditor, rezilierea contractelor de închiriere nr. 365 din 3 martie 1975 și nr. 367 din 3 martie 1975 încheiate cu pârâții V.Ș. și D.I., în calitate de chiriași și evacuarea acestora din urmă din spațiile locative închiriate.
în cursul judecății, pârâtul V.Ș. a decedat (21 noiembrie 2001) și, ca urmare, au fost introduși în judecată, la cerere, moștenitorii acestuia V.G.A., V.L.M., V.C.A., V.R., V.V., V.E. și V.E.A.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 189 din 15 martie 2000 a admis acțiunea și, constatând nulitatea actului de înstrăinare nr. 33/1997, a obligat la restituirea imobilelor din litigiu, în deplină proprietate și posesie, pe pârâții Consiliul Local Eforie Sud și SC U.S. 96 SRL Eforie Sud. A respins acțiunea față de pârâtul Consiliul Județean Constanța și capetele de cerere privind evacuarea și rezilierea contractelor de închiriere.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 64 din 6 martie 2001, a admis apelurile pârâților Consiliul Local Eforie Sud, SC U.S. 96 SRL Eforie Sud și Z.A., a schimbat în întregime sentința, și pe fond, a respins acțiunea.
Soluția din apel a fost motivată în sensul că actul de naționalizare a cuprins imobilele din litigiu ca "un tot unitar", că reclamantul n-a făcut dovada că el și defuncta sa mamă (C.V., decedată la 24 mai 1990) sunt singurii moștenitori ai proprietarului inițial (C.C., decedat în anul 1936) și că subdobânditorul, respectiv pârâta Z.A., fiind de bună-credință, beneficiază de validarea actului de înstrăinare prin efectele aparenței în drept.
împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, bazat pe motivul de casare invocat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență că preluarea în patrimoniul statului a imobilelor din litigiu a fost făcută fără titlu și că, pe fond, se impune admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Imobilele din litigiu au fost preluate de stat, în baza Decretului nr. 91/1950, din patrimoniul defunctei C.V., autoarea reclamantului. Este exactă afirmația instanței de apel că, potrivit actului de naționalizare, prin locul unde erau destinate și structură, aceste bunuri au format un tot unitar. Ca atare, absența titlului, invocată de reclamant, nu poate fi reținută și nici lipsa de valabilitate a titlului. Acest lucru deoarece hotărârea nr. 505/1997 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, fiind dată într-o procedură administrativă, nu are efecte de autoritate de lucru judecat, iar probator, în procesul de față, nu a fost conjugată cu probe convingătoare în sensul că autoarea reclamantului, ca subiect al naționalizării, a beneficiat de excepția prevăzută de art. II din Decretul nr. 92/1950.
Așa fiind și cum reclamantul nu a învederat existența vreunui alt motiv de reformare a deciziei atacate, inclusiv sub aspectul invalidării actului de înstrăinare, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6037/2004. Civil | Imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974. Măsuri... → |
|---|
