ICCJ. Decizia nr. 5175/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 7 octombrie 2002 F.M. a chemat în judecată Primăria orașului Cugir, județul Alba solicitând anularea dispoziției nr. 1143 din 16 septembrie 2002 prin care i s-a respins cererea, fondată pe dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru măsuri reparatorii privind un tractor, o batoză și un cântar zecimal, bunuri preluate de stat, în anul 1959, din patrimoniul fostului proprietar M.I. (autorul reclamantei). A cerut, totodată, obligarea pârâtei să-i acorde aceste măsuri reparatorii.
Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 1059 din 27 noiembrie 2002, a admis acțiunea și, anulând dispoziția atacată, a obligat pe pârâtă să întocmească documentația de plată a despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru bunurile din litigiu.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 346 din 13 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, cu motivarea că întrucât bunurile din litigiu, preluate de stat, în anul 1959, nu au fost înlocuite, casate sau distruse, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că soluția instanței de fond, a fost dată cu violarea prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Respectiv, în mod nelegal, au fost stabilite măsuri reparatorii prin echivalent pentru bunuri cooperativizate și nu preluate în patrimoniul statului, inexistente fizic (datorită casării ori distrugerii lor).
Recursul este fondat.
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele, precum și instalațiile atașate imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Rezultă că textul are în vedere categoria unor imobile prin destinație, așa cum sunt definite de art. 468 alin. (1) C. civ., referitor la care se cere a fi îndeplinite două condiții și anume, pe de o parte, să existe raport de accesorietate (de afectare) între asemenea bunuri și imobilul prin natura lui la care ele servesc, iar pe de altă parte, ambele bunuri să aibă același proprietar.
Textul pct. 6.2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 498/2003 (publicate în M. Of., partea I, nr. 324 din 14 mai 2003) stabilește că o dată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului prin natura lui, se prezumă că instalațiile și utilajele, adică imobilele prin destinație prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, au aparținut aceluiași proprietar. Nu mai puțin, textul pct. 6.2 prevede că incidența beneficiului Legii nr. 10/2001 se apreciază în funcție de data intrării în vigoare a legii, fiind necesar ca bunurile respective să existe în patrimoniul unității deținătoare la data intrării în vigoare a legii și totodată se impune ca acestea să nu fi fost casate la această dată, adică să nu existe un proces verbal de constatare a casării încheiat până la data de 14 februarie 2001.
Or, în speță, instanța de apel a validat măsurile reparatorii acordate de prima instanță, fără a ține seama, în contextul cercetării judecătorești a apelului și al motivării soluției recurate, de toate aceste reglementări, de strică interpretare și aplicare. Practic, împrejurările de fapt avute în vedere de aceste norme imperative, au rămas, în totalitatea lor, nestabilite.
întrucât potrivit art. 314 C. proc. civ., înalta Curte poate hotărî asupra fondului pricinii numai în ipoteza în care instanțele de fond au stabilit pe deplin împrejurările de fapt ale pricinii, s-a impus, în temeiul acestui text de lege și a prevederilor art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului și reformarea deciziei din apel cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.
Instanța de trimitere va ține seama de dispozițiile art. 315 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5159/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5167/2004. Civil → |
|---|
