ICCJ. Decizia nr. 5222/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5222
Dosar nr. 12125/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 19 august 2002 pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, reclamanţii B.E. şi B.A.Ş. au formulat plângere împotriva dispoziţiei nr. 293/2002 emisă de Primăria Municipiului Târgu Secuiesc, prin care au solicitat anularea acesteia şi restituirea în natură a imobilului casă de locuit şi curte în suprafaţă de 418 mp şi obligarea organelor competente la plata despăgubirilor în echivalent bănesc pentru suprafaţa de teren de 759 mp.
La data de 10 iunie 2003, reclamanţii au formulat precizare la acţiunea principală prin care au solicitat introducerea în cauză a Primarului municipiului Târgu-Secuiesc.
Prin sentinţa civilă nr. 824 din 22 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. 2610/2002, a fost respinsă plângerea reclamanţilor.
În motivare instanţa a reţinut că prin Dispoziţia nr. 293 din 31 iulie 2002 emisă de Primarul municipiului Târgu Secuiesc a fost respinsă cererea de restituire în natură pentru casa de locuit şi acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru suprafaţa de teren, imobile situate în municipiul Târgu Secuiesc, pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute în art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, preluarea nefiind abuzivă.
S-a mai reţinut că urmare restanţelor la impozite, taxe şi alte venituri bugetare, imobilul a fost vândut, că statul a devenit proprietar pe cota vândută pentru restanţe, că nu s-a făcut dovada împrejurărilor de excepţie în care s-a aflat proprietarul de a nu-şi fi putut achita impozitele, că reclamanţii figurau impuşi pe cota de ½ din imobil, că impozitul se plătea pe gospodărie şi că aspectele legate de vânzarea imobilului au fost soluţionate printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii prin care au arătat că preluarea imobilului s-a făcut în baza Decretului nr. 224/1951 şi nu a unui contract de vânzare-cumpărare, că nu s-a reţinut preluarea abuzivă pentru neplata impozitelor şi că nu s-a ţinut cont de declaraţiile martorilor audiaţi pe aspectul valorii nejustificate a impozitelor.
Primarul Municipiului Târgu-Secuiesc a formulat întâmpinare prin care a solicitat menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 153/AP din 8 decembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1336/AP/2003 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primarului, invocată din oficiu de instanţă; a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în tot sentinţa pronunţată de instanţa de fond şi a respins plângerea formulată de reclamanţi, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că primarul nu are calitate procesuală pasivă; că Legea nr. 10/2001 şi Normele metodologice emise în aplicarea acesteia stabilesc părţile între care se derulează procedura specială pe care o reglementează, că unitatea deţinătoare cu personalitate juridică în speţă este Municipiul Târgu Secuiesc, conform art. 19 din Legea nr. 215/2001.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au formulat recurs reclamanţii B.A.Ş. în calitate de moştenitor al reclamantei şi B.I.
În motivarea acestuia reclamanţii au arătat că prin admiterea excepţiei ridicate din oficiu de instanţă, le-a fost creată o situaţie mai grea decât în hotărârea atacată, că instanţa de fond nu a analizat şi fondul cauzei.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanţii şi-au formulat acţiunea în contradictoriu cu Primarul municipiului Târgu-Secuiesc (cel care a emis Dispoziţia nr. 293/2002, a cărei anulare se solicită) în calitate de reprezentant al deţinătorului imobilului.
Legea nr. 10/2001, în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv două etape: una necontencioasă şi una contencioasă.
Aceeaşi lege, în art. 21 stabileşte şi părţile între care se desfăşoară aceste proceduri şi anume: persoana îndreptăţită la restituire şi persoana juridică deţinătoare a imobilului.
În art. 20 sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietăţii, către persoanele îndreptăţite, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere.
În alin. (3) al acestui articol se menţionează şi primăriile cu precizarea că în cazul acestora restituirea se face prin dispoziţia motivată a primarilor.
Primarul emite dispoziţia nu în nume propriu şi ca reprezentant al deţinătorului imobilului.
Art. 23 din legea citată reglementează procedura administrativă de restituire în natură a imobilelor, alin. (6) al articolului arătând că prevederile alin. (1)-(5) sunt aplicabile şi dispoziţiilor emise de primari potrivit art. 2 alin. (3).
În fine, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală „primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine precum şi în justiţie".
Reprezentarea desemnează instituţia prin care o persoană numită reprezentant îndeplineşte acte procedurale în numele şi interesul altei persoane care este parte în procesul civil.
Reprezentarea primarului este o reprezentare legală care operează în cazurile determinate de lege, cum este şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Rezultă aşadar, din prevederile menţionate mai sus, că, în situaţia în care imobilele solicitate au ca persoană juridică deţinătoare primăria, dispoziţiile date în temeiul Legii nr. 10/2001 se emit de către primar.
Acţiunea în justiţie va fi îndreptată de persoana îndreptăţită nemulţumită de soluţia adoptată prin dispoziţie, împotriva primarului ce a emis actul şi care reprezintă în temeiul legii comuna, oraşul şi municipiul în ambele faze procedurale instituite prin Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele ce prevăd, se constată că instanţa de apel greşit a respins acţiunea reclamanţilor pentru lipsa calităţii procesuale pasive, motiv pentru care se va admite recursul reclamanţilor şi se va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului formulat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii B.A.Ş. şi B.I. împotriva deciziei civile nr. 153 din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5224/2004. Civil. Executare silita. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5215/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
