ICCJ. Decizia nr. 5403/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5403
Dosar nr. 4443/200.
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 august 2001, reclamanta B.M.A. a chemat în judecată Primăria municipiului Târnăveni solicitând ca primarul să emită Decizia de restituire în natură a imobilului situat în Târnăveni, ca urmare a notificării comunicate prin intermediul executorului judecătoresc în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de stat şi ulterior a fost vândut nelegal numiţilor C.A. şi T.E.
Prin sentinţa civilă nr. 58 din 31 ianuarie 2003 Tribunalul Mureş a respins acţiunea reclamantei B.A.(decedată pe parcursul procesului) şi continuată de moştenitorii săi B.A., B.A.I. şi V.T.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin notificarea comunicată în conformitate cu cerinţele Legii nr. 10/2001, reclamanta B.M. a solicitat Primarului municipiului Târnăveni retrocedarea imobilului situat în Târnăveni, înscris în C.F. nr. 403 Târnăveni, imobil preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, ca fiind unica moştenitoare a proprietarilor tabulari.
La 25 noiembrie 2001 reclamanta a decedat şi potrivit certificatului de moştenitor nr. 129 din 6 decembrie 2002 moştenitorii săi sunt B.A., soţ supravieţuitor, T.V.A., fiică şi B.A.I., fiu.
Prin Hotărârea nr. 458 din 5 iunie 1997 emisă de Comisia Judeţeană Mureş pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru imobilul din litigiu s-au acordat despăgubiri în cuantum de 87.268.784 lei fratelui reclamantei, T.I.
Prin Dispoziţia nr. 193 din 22 ianuarie 2003 emisă de Primarul municipiului Târnăveni s-a dispus restituirea în natură în favoarea moştenitorilor reclamantei decedată, a spaţiului comercial în suprafaţă de 17,15 mp. Prin aceeaşi dispoziţie s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor cu destinaţie de locuinţă, apartamentele nr. 1 şi 2 şi s-a propus acordarea de despăgubiri, astfel cum au fost stabilite conform Legii nr. 112/1995, iar pentru diferenţa de spaţiu s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent.
Faţă de referatul nr. 1310 din 23 ianuarie 2003 întocmit de Primăria municipiului Târnăveni s-a reţinut că partea din imobil cu destinaţie de locuinţă a fost vândută în temeiul Legii nr. 4/1973 conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 628/1974 şi nr. 6/1975, fiind posibilă restituirea în natură numai a spaţiului comercial.
Referitor la partea din imobil demolată după naţionalizare şi pentru care reclamanta a solicitat despăgubiri în cuantum de 500.000.000 lei s-a învederat că cererea va fi trimisă spre competentă soluţionare Prefecturii Mureş.
Deoarece la 22 ianuarie 2003 s-a emis Dispoziţia nr. 193 de către Primarul municipiului Târnăveni s-a reţinut că acţiunea a rămas fără obiect şi că eventualele nemulţumiri vizând partea din imobil nerestituită vor putea face obiectul unei acţiuni separate, acţiunea de faţă neavând petite prin care să se solicite anularea sau modificarea dispoziţiei.
Prin apelul declarat împotriva acestei hotărâri s-a solicitat schimbarea ei în totalitate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a criticat hotărârea, susţinându-se că instanţa de fond a tratat cu superficialitate cauza, nepronunţându-se asupra tuturor susţinerilor, chiar dacă ele nu au fost formulate în limbaj juridic. Astfel, nu s-a pronunţat cu privire la confiscarea abuzivă a imobilului, aplicându-se în mod greşit dispoziţiile Decretului nr. 92/1950, proprietarii fiind funcţionari şi nici cu privire la vânzarea în mod abuziv a lui numiţilor T.G. şi C.A.
S-a mai invocat şi soluţionarea cauzei de către o instanţă necompetentă, tribunalul, în condiţiile în care se impunea disjungerea petitului prin care s-a solicitat obligarea primarului la emiterea dispoziţiei de restituire, iar celelalte petite să fie soluţionate de către judecătorie.
Prin Decizia civilă nr. 85/A din 19 iunie 2003 Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins apelul reclamanţilor ca nefondat, reţinând că acţiunea avea un singur petit, acela de a obliga primarul să emită Decizia pentru restituirea în natură a imobilului în litigiu, nefiind investită instanţa şi cu alte petite.
De asemenea, faţă de împrejurarea că după sesizarea instanţei s-a emis dispoziţia de către primar, acţiunea a rămas fără obiect, făcând neavenită orice analiză.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii care, după ce fac ample referiri la modul în care s-a soluţionat pricina din momentul înregistrării acţiunii şi la soluţia pronunţată în cauză, arată, în esenţă, că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică.
Astfel, se învederează că din cuprinsul acţiunii, chiar dacă nu făcute explicit, obiectul cererii îl constituiau trei aspecte: restituirea în natură a imobilului, atacarea dispoziţiei de trecere a imobilului în proprietatea statului, precum şi constituirea valabilităţii înstrăinării făcute în favoarea cumpărătorilor a apartamentelor 1 şi 2.
O altă critică se referă la competenţa de soluţionare a cauzei, susţinându-se că petitul privind obligarea primarului de a emite dispoziţia privind restituirea imobilului aparţinea tribunalului, iar petitele prin care s-a contestat valabilitatea titlului de trecere în proprietatea statului a imobilului, precum şi nulitatea actelor de vânzare-cumpărare ulterioare, trebuiau calificate ca plângeri întemeiate pe dispoziţiile art. 48 coroborate cu art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Competenţa trebuia stabilită după normele de competenţă materială şi teritorială prevăzute de art. 1, art. 2 pct. 1 lit. b) şi art. 13 alin. (1) C. proc. civ., în funcţie de valoarea imobilului, instanţa competentă în speţă fiind judecătoria.
Recursul este nefondat, iar hotărârea recurată este temeinică şi legală pentru considerentele ce urmează.
Instanţa de apel a statuat corect în privinţa netemeiniciei acţiunii, care avea un singur petit şi anume acela de a obliga primarul să emită Decizia pentru restituirea în natură a imobilului din litigiu.
Susţinerile recurenţilor vizând nelegalitatea sentinţei pronunţată în apel, dată de faptul că soluţionarea acestui petit era de competenţa altei secţii din cadrul tribunalului este irelevantă, în condiţiile în care ulterior promovării acţiunii s-a emis dispoziţia de către primar, astfel că practic cererea a rămas fără obiect.
Şi celelalte critici aduse hotărârii sunt neîntemeiate.
Astfel, faţă de petitul unic al acţiunii, nu existau motive pentru rejudecare în vederea completării sau modificării şi instanţa nu putea în virtutea rolului activ să se substituie reclamantei şi să se pronunţe cu privire la ceea ce nu s-a cerut prin acţiune, fiind vorba despre legalitatea sau nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu şi modalitatea de vânzare a două apartamente din imobil.
Distinct de cele arătate anterior, se reţine cu privire la acest din urmă aspect, faptul că cei doi cumpărători ai apartamentelor nici nu au fost chemaţi în judecată, împrejurare ce ţine de aprecierea exclusivă a reclamantului, astfel că instanţa nu putea în mod legal să se pronunţe asupra a ceea ce nu a fost sesizată. În aceste condiţii, instanţa investită cu soluţionarea cauzei nu avea ce să disjungă, acţiunea având (aşa cum s-a mai arătat anterior) un singur petit.
În consecinţă, faţă de considerentele de mai sus şi de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.A., B.A.I. şi T.V.A. împotriva deciziei nr. 85 A din 19 iunie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5422/2004. Civil. LITIGIU DE MUNCA. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5406/2004. Civil → |
|---|
