ICCJ. Decizia nr. 544/2004. Civil. Restituire monede. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 544
Dosar nr. 9673/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 septembrie 2002, reclamanta B.Z.A. a chemat în judecată pârâta Banca Naţională a României şi ulterior pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român, solicitând obligarea acestora la restituirea a 83 monede din aur confiscate abuziv în 1968 sau la plata contravalorii lor, cu motivarea că procesul penal pornit împotriva autoarei sale P.F. a încetat prin ordonanţa nr. 180 din 3 iulie 1968, dar s-a dispus confiscarea celor 83 monede aur în baza Decretului nr. 210/1960.
Prin sentinţa civilă nr. 15617 din 11 decembrie 2003 Judecătoria Constanţa a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii la plata contravalorii metalului preţios (aur) conţinut în cele 83 monede aur, respectiv 563,71 gr., calculată la preţul practicat de Banca Naţională a României la data plăţii.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Banca Naţională a României.
Pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 6.000.000 lei.
S-a reţinut în considerentele sentinţei că măsura confiscării monedelor este lipsită de temei legal, preluarea lor a fost abuzivă, astfel sunt incidente prevederile art. 341 din OUG nr. 190/2000 şi reclamanta, în calitate de moştenitoare a numitei P.F., este îndreptăţită a obţine contravaloarea monedelor confiscate.
Apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Constanţa, a fost respins de Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 472/C din 10 mai 2004, ca nefondat. S-a reţinut că apelantul nu a invocat în cererea de apel nici un motiv în susţinerea apelului, iar în instanţă nu s-a prezentat.
Împotriva deciziei a formulat recurs Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Constanţa.
În motivarea lui, recurentul arată că în instanţa de apel cauza s-a soluţionat fără ca procedura de citare să fie îndeplinită cu Ministerul Finanţelor Publice, fiind citată D.G.F.P. Constanţa care nu avea mandat expres de reprezentare, aşadar Decizia este lovită de nulitate, iar în al doilea rând, deşi s-a expediat şi înregistrat la 18 februarie 2003 la Judecătoria Constanţa întâmpinarea, instanţa de fond nu a răspuns apărărilor acolo arătate.
Recurentul invocă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de prevederile Legii nr. 261/2002 care au abrogat dispoziţiile art. 22 şi art. 23 din OUG nr. 190/2000 şi în raport de art. 39 şi art. 40 din HG nr. 1344/2003.
Criticile formulate de recurent sunt întemeiate, cu precizările ce se vor expune.
Întâmpinarea, la care recurentul face referire ca fiind expediată şi înregistrată la Judecătoria Constanţa la 18 februarie 2003, nu se găseşte în dosarul nr. 15842/2002 al instanţei de fond şi încheierea de şedinţă din 20 februarie 2003, că nici următoarele, nu consemnează depunerea acesteia la dosarul cauzei.
Cu privire la fondul litigiului, se constată că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului.
Prevederile art. 22 şi art. 23 din OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România, potrivit cărora despăgubirile pentru obiectele din metale preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, sunt suportate de la bugetul de stat, prin Ministerul Finanţelor, au fost abrogate prin Legea nr. 261 din 13 mai 2002.
Prin HG nr. 1344 din 18 noiembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 190/2000, cu modificările ulterioare, a fost reglementată în art. 39 şi art. 40 modalitatea de acordare a despăgubirilor, prin plata lor de către Banca Naţională a României, care asigură şi reprezentarea în instanţă, urmând ca ulterior sumele să se recupeze de la Ministerului Finanţelor Publice.
De altfel, prin adresa nr. 91 din 7 ianuarie 2005, Banca Naţională a României, sucursala Constanţa, a comunicat instanţei de recurs executarea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 15617/2003.
Întemeiată este şi critica formulată de recurent privind citarea sa în instanţa de apel prin direcţia judeţeană, căreia nu i-a dat delegaţie decât pentru promovarea apelului.
În consecinţă, recursul Ministerului Finanţelor Publice se va admite, se va schimba în parte sentinţa, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de recurent şi se va respinge acţiunea introdusă de intimata reclamantă împotriva recurentului, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 472/C din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Modifică Decizia, în sensul că admite apelul Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, schimbă în parte sentinţa civilă nr. 15617 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Constanţa, admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acest recurent şi respinge acţiunea formulată de reclamanta B.Z.A. împotriva Ministerului Finanţelor Publice.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 561/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 555/2004. Civil. îndreptare eroare materiala.... → |
|---|
