ICCJ. Decizia nr. 5477/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5477
Dosar nr. 1181/200.
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2001, G.M. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 104 din 2 octombrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, prin care i-a fost imputată suma de 2.023.506 lei reprezentând indemnizaţie pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, încasată în perioada 1 noiembrie 2000–31 august 2001.
Contestatoarea consideră nelegală Decizia în raport de normele legale aplicabile, respectiv OG nr. 83/2000, Legea 50/1996, arătând că nici o dispoziţie nu se referă la neaplicarea unor acte normative privitoare la majorarea bazei de calcul în perioada în care salariatul se află în concediu pre sau post natal ori pentru îngrijirea copilului.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 441 din 30 septembrie 2002 a respins contestaţia.
Instanţa a reţinut că în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat indemnizaţia de 85% pentru îngrijirea copilului are în vedere salariul pe baza căruia s-a stabilit contribuţia de asigurări sociale, iar OG nr. 83/2000 nu cuprinde dispoziţii referitoare la majorarea bazei de calcul pentru indemnizaţiile de asigurări sociale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Curtea de Apel Suceava prin Decizia civilă nr. 778 din 19 martie 2003 a admis recursul contestatoarei, a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei de imputare nr. 104 din 2 octombrie 2001.
Instanţa de recurs a reţinut că în materia indemnizaţiei acordate persoanelor aflate în concediu pentru îngrijirea copilului se aplică principiul recalculării acesteia [art. 27 alin. (7) din HCM nr. 880/1965). Deoarece prin OG nr. 83/2000 a avut loc o majorare a drepturilor salariale ale personalului din organele judecătoreşti, era firesc şi legal ca şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani să fie recalculată corespunzător sporului salarial.
Instanţa conchide că Decizia de imputaţie nu are suport legal şi se impune anularea ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data la care a fost pronunţată hotărârea atacată.
Se susţine în esenţă că posibilitatea recalculării indemnizaţiei prevăzute de HG nr. 471/1997, se aplică numai când este vorba de o indexare a salariului de bază prin hotărâre de guvern, nu şi când creşterea salariului este consecinţa modificării sistemului de salarizare, aşa cum este cazul creşterilor salariale în urma aplicării OG nr. 83/2000, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti.
Recursul în anulare se priveşte ca nefondat.
Contestatoarea a funcţionat la Judecătoria Suceava în funcţia de arhivar, făcând deci parte din categoria personalului auxiliar de specialitate căruia îi sunt aplicabile atât prevederile Legii nr. 92/1992 cât şi cele ale Legii nr. 50/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
La data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 prin care a fost modificată Legea nr. 50/1956, contestatoarea se afla în concediu legal pentru îngrijirea copilului, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 120/1997, beneficiind de o indemnizaţie de 85% din salariul de bază şi celelalte venituri salariale, respectiv venitul asigurat.
Situaţia de drept şi fapt în care se găsea contestatoarea nu putea determina angajatorul să nu îi recalculeze salariul de bază şi celelalte venituri salariale, potrivit OG nr. 83/2000 deoarece aceasta nu conţine prevederi restrictive în ce priveşte această categorie care, de altfel, pe perioada concediului nu îşi pierde calitatea de personal al autorităţii judecătoreşti, bucurându-se de toate drepturile specifice, inclusiv cele băneşti.
În consecinţă, sporul salarial de care a beneficiat personalul autorităţii judecătoreşti era necesar şi firesc să se reflecte şi în indemnizaţia de 85% din venitul salarial de care beneficiau persoanele aflate legal în concediu pentru îngrijirea copilului.
În cauza dedusă judecării, nu se pune problema aplicării prevederilor HG nr. 471/1997 privind modalităţile tehnice de recalculare a unor categorii de indemnizaţii, ci problema dacă sporul salarial stabilit de OG nr. 83/2000 trebuie să se reflecte în indemnizaţia primită de persoanele aflate în concediu pentru îngrijirea copilului aşa cum s-a arătat mai sus.
De asemenea, nu este relevant faptul că prin OG nr. 83/2000 nu se prevede expres posibilitatea recalculării indemnizaţiei, ci faptul că o asemenea operaţiune nu este interzisă nici expres nici implicit, ceea ce demonstrează voinţa legiuitorului ca tot personalul din cadrul autorităţii judecătoreşti, indiferent de situaţia de moment în care se află, să beneficieze de sporurile salariale stabilite.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 778 din 19 martie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, şi sentinţei civile nr. 441 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5490/2004. Civil. CONTESTATIE LA EXECUTARE.... | ICCJ. Decizia nr. 5476/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
