ICCJ. Decizia nr. 5490/2004. Civil. CONTESTATIE LA EXECUTARE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5490
Dosar nr. 3719/2004
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 11 iulie 2003 C.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se lămurească dispozitivul sentinţei civile 982 din 19 aprilie 2001 pronunţată de Judecătoria Motru, în legătură cu modul de rezolvare al capătului de cerere, vizând rezilierea contractului de întreţinere, intervenit între intimaţii R.A. şi R.E. în calitate de vânzători şi B.R.M. şi B.R.N. în calitate de cumpărători, respins prin sentinţa de mai sus, în sensul de a se preciza data la care debitorii au înstrăinat bunurile contestatorului şi obiectul contractului de vânzare-cumpărare, dat fiind faptul că de la data încheierii contractului, cumpărătorii devin debitorii contestatorului.
Contestatorul susţine că fără această lămurire a dispozitivului hotărârii executorul judecătoresc nu poate aduce la îndeplinire titlul executoriu.
Prin sentinţa 1684 din 18 septembrie 2003, Judecătoria Motru a respins contestaţia la executare formulată de C.A. reţinând ca dispozitivul sentinţei 982/2001 sub aspectul solicitat a fi lămurit este clar, executarea sentinţei putându-se efectua fără dificultate.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, actul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii R. şi ., a fost menţinut prin sentinţa 982/2001 rămasă definitivă şi irevocabilă, iar coindivizarii R. au fost obligaţi în urma partajului, să plătească contestatorului o sultă, aferentă bunurilor atribuite în lotul vânzătorilor şi care au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Ca urmare, reţine instanţa de fond, sulta fiind datorată de la rămânerea definitivă a sentinţei, de la această dată reclamanţii nu mai puteau formula vreo pretenţie asupra proprietăţii bunurilor indivize atribuite în lotul pârâţilor R.
Contestaţia la executare a fost respinsă şi prin prisma dispoziţiunilor art. 2811 C. proc. civ. deoarece la data pronunţării sentinţei contestate, respectiv 19 aprilie 2001 textul de lege nu era în vigoare, iar rezolvarea contestaţiei potrivit acestuia, ar duce la aplicarea retroactivă a legii.
Prin Decizia 863 din 15 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, pentru aceleaşi considerente avute în vedere de către instanţa de fond, a respins ca neîntemeiat apelul declarat de C.A. şi în plus a reţinut faptul că sentinţa 982/2001 a fost executată fără dificultate, ceea ce demonstrează, fără dubiu, claritatea dispozitivului acesteia.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, fără a-l motiva în drept, C.A., arătând în esenţă că lămurirea dispozitivului sentinţei se impunea, deoarece în funcţie la data deposedării de bunuri, care coincide cu data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare între R. şi B., urma a se actualiza sulta cu indicele de inflaţie şi nu în raport de sulta stabilită prin raportul de expertiză efectuat la 19 aprilie 2001, cu atât mai mult cu cât sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 12 noiembrie 2001.
- Recurentul arată că în mod eronat şi nelegal instanţa a reţinut faptul că debitorii au achitat sulta în sumă de 112.893.763 lei, deoarece această sumă nu reprezintă sulta integrală actualizată cu indicele de inflaţie, iar refuzul de a încasa suma consemnată se datorează faptului că debitorii nu au achitat integral sulta şi cheltuielile de executare.
Se mai precizează în motivarea recursului că instanţa introduce în cauză o cerere ce nu a fost formulată, aceea privitoare la sulta actualizată cu indicele de inflaţie, concluzionând, fără a-i da posibilitatea contestatorului de a se apăra cu privire la această cerere şi cu privire la actele depuse de intimat la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal al executorului judecătoresc, avut în vedere şi la motivarea deciziei, deşi acest act nu avea legătură cu acţiunea.
Solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate în cauză C.A. cere lămurirea dispozitivului sentinţei civile 982 din 19 aprilie 2001 a Judecătoriei Motru, în sensul de „a se stabili data de la care se efectuează actualizarea sumei ce reprezintă sulta, în funcţie de data deposedării de bunuri a contestatorului".
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă 982 din 19 aprilie 2001 a Judecătoriei Motru s-a soluţionat acţiunea de partaj dintre C.A. în nume propriu şi ca reprezentant al minorilor cu foştii socrii R.A. şi R.E., în privinţa edificatelor efectuate pe terenul acestora, precum şi cererea de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii R. pe de-o parte şi B.N. şi M. pe de altă parte, în privinţa bunurilor ce formau obiectul partajului.
Dispunând ieşirea din indiviziune, instanţa a acordat reclamantului o sultă în valoare de 875.824,42 lei, aferentă contravalorii bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare şi incluse în lotul coindivizorilor R.A. şi E., vânzători. Ca urmare, instanţa a respins capătul de cerere privind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare.
În temeiul art. 400 alin. (1) C. proc. civ., C.A. a formulat o contestaţie la executare privitoare la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii, solicitând a se lămuri data de la care debitorii au înstrăinat bunurile ce au făcut obiectul ieşirii din indiviziune pentru a se proceda la actualizarea sultei de la data deposedării, care coincide cu data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, 10 iunie 1998 şi nu de la data efectuării expertizei.
Cererea, reiterată ca motiv de recurs este neîntemeiată, întrucât data deposedării contestatorului de bunuri, nu prezintă relevanţă de vreme ce evaluarea acestora prin expertiză, în funcţie de care s-a stabilit sulta în sumă de 875.824,42 lei, a avut în vedere valoarea bunurilor de la data expertizării, în funcţie de starea bunurilor şi preţurile curente ale acestora, care evident incorporau şi inflaţia.
Mai mult, în speţă, vânzarea bunurile aflate în indiviziune de către intimaţii R. , fără consimţământul contestatorului a fost valabilă fiind afectată doar de condiţia rezolutorie a atribuirii bunurilor în lotul acestora; condiţia realizându-se, calitatea contestatorului de proprietar a încetat odată cu pronunţarea sentinţei 982/2001, astfel că nu s-a mai justificat nici rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii R. cu pârâţii B. R.
Ca atare, instanţa de fond nu mai avea a se pronunţa explicit asupra aspectelor la care se referă contestaţia, nu numai că nu fusese sesizată cu un astfel de capăt de cerere, dar şi pentru că implicit prin hotărârea pronunţată, a acordat sulta corespunzător valorii reale a bunurilor şi a preţurilor curente ale acestora.
Problemele legate de cuantumul sultei şi a elementelor de evaluare a bunurilor nu pot forma obiectul contestaţiei la executare fondată pe dispoziţiunile art. 400 C. proc. civ., deoarece vizează chestiuni de fond.
Celelalte aspecte privind cuantumul sultei achitate în sumă de 112.893.768 şi faptul că aceasta nu reprezintă sulta integrală, actualizată cu indicele de inflaţie, sunt aspecte ce exced cadrul procesual cu care instanţa a fost sesizată [art. 400 alin. (1) C. proc. civ.] şi ţin de fapte sau împrejurări intervenite după obţinerea titlului şi care pot forma obiectul unei contestaţii la executare propriu-zisă, prevăzută de art. 400 alin. (2) C. proc. civ.
Referirea instanţei de apel la procesul verbal de executare, privind sulta de 112.893.768 lei, achitată de debitori şi pusă la dispoziţia creditorului contestator, nu reprezintă, aşa cum se susţine în motivele de recurs, un plus petita ci un argument în sprijinul concluziei la care s-a ajuns, în sensul că dispozitivul sentinţei este clar şi nu ridică impedimente la executare. Aşa fiind, criticile referitoare la încălcarea dreptului la apărare al contestatorului sunt neavenite aşa cum, de altfel, chiar recurentul recunoaşte la un moment dat în motivarea recursului, cum că procesul-verbal al executorului judecătoresc nu are relevanţă în cauză.
Faţă de cele de mai sus, recursul declarat de C.A. împotriva deciziei 863/2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.A. împotriva deciziei nr. 863 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5480/2004. Civil. CONFLICT DE MUNCA. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5477/2004. Civil → |
|---|
