ICCJ. Decizia nr. 5524/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5524
Dosar nr. 20509/2004
Şedinţa publică din 22 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 august 2001, reclamanţii G.I. şi G.M., acesta din urmă prin reprezentare, au chemat în judecată pârâta SC A. SA Cornăţelu, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în comuna Bîlciureşti compus din teren aferent locuinţei şi anexe gospodăreşti.
Prin sentinţa nr. 661 din 6 noiembrie 2002, Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea.
În motivarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile Legii nr. 10/2001, întrucât pentru terenul în litigiu pârâta deţine un titlu legal, necontestat de reclamanţi, iar construcţiile sunt proprietatea exclusivă a SC A. SA Cornăţelu.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 39 din 4 martie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva hotărârii primei instanţe.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 2868 din 20 aprilie 2004, a admis recursul declarat de reclamanţi împotriva acestei din urmă hotărâri, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că instanţele nu s-au pronunţat asupra cererii de restituire a anexelor gospodăreşti, respectiv două magazii şi un pătul, solicitate prin acţiune.
Prin Decizia nr. 2500 din 28 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a admis apelul şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a constatat că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru două magazii şi un pătul.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., exclusiv sub acest aspect, instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit raportului de expertiză efectuată în cauză, construcţiile menţionate, proprietatea reclamantului, sunt intercalate între alte construcţii edificate de pârâtă.
Ca atare, restituirea în natură a acestora este lipsită de eficienţă.
În plus, restituirea în natură a acestor construcţii nu se justifică, în condiţiile în care terenul pe care acestea sunt amplasate aparţine pârâtei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanţii G.I. şi G.M. au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
S-a susţinut că instanţa a încălcat art. 1 din Legea nr. 10/2001, cu referire la capătul de cerere privind restituirea suprafeţei de 3,11 ha teren.
Cu referire la cele două magazii şi un pătul revendicate, soluţia instanţei este lipsită de temei legal, faptul că acestea sunt intercalate între alte construcţii neconstituind temei pentru a se refuza restituirea şi a se acorda despăgubiri.
În fine, s-a mai susţinut că în mod greşit instanţa nu s-a pronunţat asupra măsurilor reparatorii, cu referire la anexele gospodăreşti.
În concluzie, reclamanţii au solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, admiterea în tot a acţiunii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Capetele de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 3,11 ha şi măsurile reparatorii pentru anexele gospodăreşti demolate au fost soluţionate irevocabil.
Drept urmare, cu referire la prima şi ultima critică, acestea nu mai pot fi examinate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Cu referire la cea de a doua critică, prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit dreptul persoanei îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent „în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă".
Legiuitorul nu a definit sintagma menţionată.
Ca atare, urmează a observa dispoziţiile art. 480 C. civ. şi, corespunzător acestora, a aprecia că restituirea în natură nu este posibilă în acele situaţii în care persoanei îndreptăţite, în raport de situaţia concretă a bunului care face obiectul acţiunii în revendicare, nu i se poate asigura realizarea atributelor dreptului de proprietate.
Or, în raport de situaţia concretă, necontestată de reclamanţi, cu referire la cele două magazii şi un pătul intercalate între construcţii aparţinând pârâtei, toate aflate pe terenul acesteia, nu s-ar putea reţine exercitarea nestânjenită a atributelor dreptului de proprietate, în special a dreptului de folosinţă.
Prin urmare, în mod judicios instanţa de apel a apreciat cu privire la lipsa de eficienţă a restituirii în natură, aşa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de G.I. împotriva deciziei nr. 2500 din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5607/2004. Civil. Despagubiri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5521/2004. Civil → |
|---|
