ICCJ. Decizia nr. 5577/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5577
Dosar nr. 8149/2004
Şedinţa publică din 24 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3326 din 17 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Târgovişte a fost admisă acţiunea reclamantului D.V. împotriva pârâtelor Banca Naţională a României, sucursala Prahova, şi Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Dâmboviţa, dispunându-se obligarea primei pârâte să restituie reclamantului moneda din aur, regăsită fizic în tezaurul BNR, prevăzută în expertiza 29435–49 din 26 iunie 2000 în greutate de 15,83 gr.
Prin aceeaşi sentinţă, cea de-a doua pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 4.972.500 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea unei monede de aur în greutate de 13,275 gr, confiscată de la reclamant şi neidentificată.
S-a reţinut că cele două monede au fost preluate şi confiscate abuziv în temeiul Decretelor nr. 210/1960 şi respectiv nr. 244/1978, în condiţiile în care nu a fost verificată eventuala dobândire ilicită a acestor bunuri.
Apelul declarat de pârâta Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Dâmboviţa împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 221 din 3 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti; a fost schimbată în parte sentinţa şi pe fond, a fost respinsă acţiunea reclamantului împotriva acestei pârâte apelante. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că nici o dispoziţie legală nu consacră obligaţia Ministerul Finanţelor Publice de a plăti contravaloarea metalelor preţioase ce au fost predate în timpul regimului anterior Statului Român, prin Banca Naţională. În aceste condiţii, pârâta nu are legitimare procesuală pasivă, soluţia fiind greşită în ceea ce o priveşte.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul D.V., susţinând că în mod greşit instanţa de apel a modificat sentinţa de fond, în opinia sa Ministerul Finanţelor Publice având calitate procesuală pasivă.
Cu ocazia dezbaterii recursului, Înalta Curte a pus din oficiu în discuţia părţilor competenţa de soluţionare şi căile de atac incidente în cauză.
În raport de prevederile art. II din Legea nr. 493/2004 şi ţinând seama de valoarea obiectului litigiului, Înalta Curte va constata că în cauză recursul urmează să fie soluţionat de către instanţa imediat superioară celei ce a rezolvat fondul, şi anume Tribunalul Dâmboviţa.
Aşa fiind, se va admite recursul reclamantului, se va casa Decizia curţii de apel, şi se va trimite cauza la Tribunalul Dâmboviţa pentru soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.V. împotriva deciziei nr. 221 din 3 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la Tribunalul Dâmboviţa pentru soluţionarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5590/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5580/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
