ICCJ. Decizia nr. 5603/2004. Civil. Obligatia de a face + reziliere contr.de închiriere + evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5603
Dosar nr. 11294/2004
Şedinţa publică din 24 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 1 sub nr. 9347 din 5 august 2003 Primăria Municipiului Bucureşti prin SC R.V. SA a chemat în judecată pe pârâţii C.I., C.C., C.C.C., C.I., C.M. şi M.C. solicitând: efectuarea lucrărilor de readucere în starea iniţială a apartamentului de la etajul 1 din imobilul situat în strada C. sau la plata contravalorii acestor lucrări în cazul efectuării lor de către reclamantă; rezilierea contractului de închiriere nr. 58009 din 6 februarie 1995; evacuarea pârâţilor din imobil.
Motivându-şi acţiunea reclamanta a arătat că C.I., titulara contractului de închiriere, împreună cu ceilalţi membrii ai familiei au degradat imobilul închiriat în proporţie de 50%, în sensul că au distrus uşile, tâmplăria exterioară, pardoseala, instalaţiile sanitare, electrice, scările de acces, canalizarea şi alimentarea cu apă şi au refuzat nejustificat să execute reparaţiile necesare aducerii acestui imobil în starea de locuit.
Prin sentinţa civilă nr. 5840 din 30 septembrie 2003 Judecătoria sectorului 1 a respins, ca nefondată acţiunea reclamantei reţinând că, aceasta nu a dovedit că pârâţii au produs degradări la imobilul litigios, procesul verbal încheiat la 24 martie 2003 de constatare a unor degradări şi referatul de la baza procesului verbal fiind insuficiente pentru a proba producerea degradărilor la data introducerii acţiunii, întrucât consemnările vizează perioada din luna martie 2003.
Apelul SC R.V. SA împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 495 din 26 martie 2004.
Pentru a pronunţa Decizia, curtea de apel a reţinut că nu sunt administrate suficiente probe pentru dovedirea susţinerii reclamantei, în sensul că pârâţii au degradat imobilul, aceasta fiind decăzută din administrarea probei testimoniale încuviinţate, pentru nedepunerea listei cu indicarea numelui şi adreselor martorilor deşi i s-a pus în vedere de către instanţa de fond. A mai motivat Curtea de apel, că prin motivele de apel formulate, reclamanta a solicitat proba cu martori, dar nu s-a prezentat în vederea administrării acestei probe pentru a dovedi susţinerile făcute.
Împotriva menţionatei decizii SC R.V. SA a declarat recurs invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. În susţinerea motivului de recurs a arătat, că instanţa de apel în mod greşit nu a luat în considerare toate probele, respectiv, în Decizia criticată nu a analizat şi procesul verbal din 23 ianuarie 2004, anexat la motivele de apel, încheiat între reprezentanţii reclamantei şi proprietarii imobilului din str. C., în care s-a consemnat că chiriaşa C.I. nu a făcut nici o remediere a degradărilor constatate prin procesul verbal nr. 1883 din 24 martie 2003, iar prin trecerea timpului aceste degradări s-au accentuat şi mai mult.
Recursul este fondat.
Prin sentinţa pronunţată, Judecătoria a motivat, că procesul verbal nr. 1883 din 24 martie 2003 în care s-a consemnat că în urma controlului din martie 2003, s-au constatat anumite degradări la imobilul ocupat de pârâţi în calitate de chiriaşi, precum şi referatul de la baza acestui proces verbal, acte anexate la acţiune de către reclamantă, sunt insuficiente pentru a proba că pârâţii au produs degradări ale imobilului la data introducerii acţiunii şi că, reclamanta care a solicitat proba testimonială fără a depune lista cu numerele şi adresele martorilor fiind decăzută din dovada încuviinţată, nu a făcut toate diligenţele necesare dovedirii pretenţiilor invocate.
Instanţa de apel menţinând soluţia judecătoriei a reţinut, că nu sunt administrate suficiente probe pentru dovedirea susţinerilor reclamantei în sensul că pârâţii au degradat imobilul, aceasta neprezentându-se în vederea administrării probei cu martori solicitată prin motivele de recurs.
Rezultă deci, că instanţele şi-au motivat soluţia pe insuficienţa probelor produse de reclamantă în dovedirea susţinerii pretenţiilor invocate.
Art. 129 alin. (5) C. proc. civ. consacrând principiul rolului activa al instanţei care guvernează procesul civil prevede că „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc".
Decizia recurată este nelegală şi netemeinică fiind pronunţată cu încălcarea textului menţionat.
În vederea suplimentării probatoriului, raportat şi la textul citat şi, având în vedere caracterul devolutiv al apelului se impune casarea deciziei recurate, cu trimitere la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Cu ocazia rejudecării urmează să fie analizate, sub formă de apărări, şi celelalte motive invocate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.V. SA împotriva deciziei nr. 495 din 26 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 562/2004. Civil. Grăniţuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5574/2004. Civil. ACTIUNE ÎN CONSTATARE. Recurs → |
|---|
