ICCJ. Decizia nr. 5632/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5632
Dosar nr. 21099/2004
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3041 din 3 iunie 2004, Judecătoria Arad a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta H.S. şi a obligat pe pârâtul S.I. să refacă acoperişul casei sale prin înlăturarea straşinii ce depăşeşte cu 50 cm. Linia dintre proprietăţile părţilor şi prin prelungirea peretelui clădirii cu un atic, conform raportului de expertiză. S-a făcut aplicarea art. 276 C. proc. civ. privind compensarea cheltuielilor de judecată.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin Decizia nr. 6894 din 15 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, care a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în totalitate acţiunea, obligând pe pârât la 10.064.000 lei cheltuieli de judecată în ambele instanţe. A reţinut instanţa de apel că în raport cu obiectul acţiunii, precizat la data judecării în fond a cauzei, acţiunea trebuia admisă în totalitate, refacerea acoperişului urmând a fi făcută conform celor stabilite în expertiza C.M. Ca atare, nu erau aplicabile dispoziţiile art. 276 C. proc. civ. privind compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii în termen legal pârâtul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susţine astfel că în mod greşit a fost obligat la cheltuieli de judecată, atâta timp cât nu s-a opus admiterii acţiunii, fiind de acord cu refacerea acoperişului cu atic, în sensul expertizei efectuate de cei trei experţi, corect reţinută de instanţa de fond.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente.
Reclamanta a solicitat prin acţiunea din 28 octombrie 2003 obligarea pârâtului să respecte proiectul pentru care a obţinut autorizaţie, în sensul de a delimita proprietăţile lor prin calcan, iar nu prin prelungirea acoperişului, care a determinat înfiltrări în planşeul garajului său.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii.
Faţă de această poziţie procesuală, instanţa a dispus administrarea probelor cu expertiză, contraexpertiză etc.
Sentinţa pronunţată de instanţa de fond, care validase raportul întocmit de trei experţi a fost schimbată, astfel în mod legal s-a reglat şi problema cheltuielilor de judecată.
Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Iar art. 275 C. proc. civ. prevede: "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
Cum pârâtul nu a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile, pentru a evita prelungirea litigiului, rezultă că dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. ne erau aplicabile în cauză pentru a-l exonera pe pârât de plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.
Astfel fiind, văzând că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.I. împotriva deciziei nr. 6894 din 15 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5640/2004. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5636/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs → |
|---|
