ICCJ. Decizia nr. 5630/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5630
Dosar nr. 12240/200.
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.V. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României, solicitând obligarea Statului Român la restituirea unui lănţişor de aur sau a contravalorii acestuia, cu motivarea că lănţişorul a fost confiscat contrar legii.
Prin sentinţa civilă nr. 1025 din 9 aprilie 2004, Judecătoria Deva a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3, reţinând că faţă de obiectul acţiunii, revendicarea unor bunuri mobile, şi sediul pârâtei, competenţa aparţine instanţei domiciliului pârâtului, conform dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 3811 din 12 mai 2004, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că raportat la dispoziţiile art. 341 alin. (1) din OG nr. 24/2003 aprobată prin Legea nr. 362/2003, persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase au fost preluate abuziv după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la 31 decembrie 2003.
Instanţa a apreciat că potrivit reglementării speciale în materia restituirii obiectelor din metale preţioase, din punct de vedere teritorial, competenţa aparţine instanţei de judecată de la domiciliul reclamantului.
Competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei Deva, pentru considerentele ce vor urma.
Într-adevăr, aşa cum a reţinut Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, legea specială în materia restituirii obiectelor din metale preţioase a stabilit o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului, câtă vreme art. 26 din OUG nr. 190/2000 republicată nu prevede posibilitatea de opţiune a reclamantului pentru o altă instanţă.
Numai că, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie revendicarea unui bun mobil, aceasta întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ.
Potrivit art. 8 alin. (1) C. proc. civ, cererile îndreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administraţiilor comerciale se pot face la instanţele din capitala ţării sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.
Dispoziţia menţionată prevede în raport de speţa dedusă judecăţii o competenţă alternativă, constituită în favoarea reclamantei.
Cum reclamanta a optat, investind Judecătoria Deva, competenţa soluţionării litigiului revine acestei judecătorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Judecătoriei Deva competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta R.V. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României.
Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5620/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5635/2004. Civil → |
|---|
