ICCJ. Decizia nr. 5620/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5620
Dosar nr. 7534/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3958 din 13 martie 2000 pronunţată în dosarul nr. 2604/1999 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea civilă introdusă de reclamanţii I.N. şi G.C.(reprezentată de I.I.E.) împotriva pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti, a obligat pe pârât să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în sectorul 3, compus din teren în suprafaţă totală de 726 mp, şi a constatat că reclamanţii au devenit proprietari asupra construcţiei edificată pe terenul de la nr. 203 A prin accesiune.
Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 2048/A din 10 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 347 din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, urmare respingerii căilor de atac exercitate de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti (apel şi, respectiv, recurs).
La 15 septembrie 2003 reclamanţii I.N. şi G.C. au cerut îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 3958 din 13 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti în sensul înscrierii menţiunii potrivit căreia imobilul este compus, pe lângă terenul în suprafaţă de 726 mp, şi din construcţiile aflate pe acest teren.
Au susţinut reclamanţii că lipsa menţionării construcţiilor ca parte componentă a imobilului constituie o simplă omisiune în sensul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., dat fiind că prin considerentele sentinţei instanţa a avut în vedere procesul verbal de înscriere în cartea funciară a construcţiilor de la nr. 203/B, acţiunea civilă aşa cum a fost precizată, iar distinct a reţinut că reclamanţii au devenit proprietari prin accesiune şi asupra construcţiilor de la nr. 203 A.
Prin încheierea din 22 septembrie 2003 dată în dosarul nr. 2604/1999 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis cererea şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în alin. (2) al dispozitivului hotărârii, în sensul că a obligat pe pârât să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în sectorul 3, compus din teren în suprafaţă totală de 726 mp şi construcţiile existente pe acesta.
Motivând încheierea, judecătoria a reţinut existenţa omisiunii întrucât în minuta semnată de judecătorul cauzei s-a menţionat admiterea acţiunii precizate, adică cea aflată la fila 42, prin care reclamanţii au solicitat restituirea terenului de 726 mp (compus din două terenuri de 164 mp şi 562 mp) şi a casei de locuit situată în S.U., iar cu privire la casa de locuit de la nr. 203 A au cerut aplicarea dispoziţiilor art. 490, art. 492 şi art. 494 C. civ., în timp ce dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii cu privire la restituirea terenului de 726 mp şi la constatarea dreptului de proprietate prin accesiune pentru construcţia de la nr. 203 A, omiţându-se construcţia de la nr. 203 B retrocedată împreună cu terenul.
Apelul declarat de Municipiul Bucureşti, prin Primarul General a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin Decizia civilă nr. 61 din 21 ianuarie 2004, a schimbat în tot încheierea primei instanţe în sensul că a respins cererea de îndreptare a erorii materiale prin omisiune.
Instanţa de apel a statuat că în cauză nu a existat nici o omisiune de pronunţare în sensul reclamat de prevederile art. 2812 C. proc. civ., instanţa de fond pronunţându-se asupra acţiunii reclamanţilor aşa cum a fost ea precizată, nefiind admisibil ca, în afara cadrului dedus judecăţii, să se pretindă printr-o încheiere de rectificare o cerere nouă privind restituirea construcţiilor.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii I.N. şi G.C. solicitând casarea acesteia pentru cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând recursul, reclamanţii susţin în primul rând nelegalitatea deciziei atacate constând în faptul că în apel nu a figurat ca parte Consiliul General al Municipiului Bucureşti, care a avut asemenea calitate cu prilejul judecării fondului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3958 din 13 martie 2000 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
În al doilea rând, ca motiv de nelegalitate, reclamanţii susţin că au fost încălcate dispoziţiile art. 281 şi ale art. 2812 C. proc. civ. prin neobservarea faptului că instanţa de fond s-a pronunţat şi asupra construcţiilor, numai pe cale de omisiune acestea nefiind menţionate în dispozitivul sentinţei, cererea de îndreptare a erorii materiale fiind astfel justificată, nefiind o cerere nouă situată în afara cadrului judecăţii.
Recursul nu este întemeiat.
Din lucrările dosarului nr. 3292/2003 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, soluţionat prin Decizia recurată, rezultă că pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti a fost citat în calitate de intimat, hotărârea dată fiindu-i astfel opozabilă, chiar dacă în dispozitiv nu este menţionat în mod expres, finalitatea soluţiei apelului constând în păstrarea întocmai a sentinţei civile nr. 3958 din 13 martie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, adică a obligaţiei instituite în sarcina Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Este adevărat că prin acţiune, aşa cum a fost ea ulterior precizată, reclamanţii au solicitat restituirea terenului de 726 mp (compus din terenurile de 164 mp şi 562 mp situate la nr. 203 A şi 203 B) şi a casei de locuit de la nr. 203 B, precum şi constatarea calităţii lor de proprietari prin accesiune asupra construcţiei edificate pe terenul de la nr. 203 A.
Admiţând acţiunea precizată prin sentinţa civilă nr. 3958 din 13 martie 2000, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, atât prin minută, cât şi prin dispozitiv, a obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti să lase reclamanţilor în deplină proprietate imobilul teren în suprafaţă de 726 mp situat la nr. 203 A şi nr. 203 B şi a constatat că reclamanţii au devenit proprietari prin accesiune asupra construcţiei edificată pe terenul de la nr. 203 A.
În sensul celor dispuse sunt şi considerentele sentinţei, din a căror examinare nu rezultă nici o referire la casa de locuit de la nr. 203 B.
Aşadar, soluţionând pricina descrisă, instanţa de fond nu a săvârşit vreo greşeală materială în sensul reglementat prin art. 281 C. proc. civ. în redactarea acesteia de la data judecăţii (13 martie 2000), ci, în mod evident, a omis să se pronunţe asupra uneia din cererile deduse judecăţii sale, astfel că îndreptarea cerută de reclamanţi în temeiul art. 281 C. proc. civ. este neîntemeiată, prin asemenea cale neputându-se rezolva un aspect de fond al raporturilor dintre părţi întrucât nu prezintă caracterul unei erori materiale.
Aceeaşi cerere este inadmisibilă în măsura în care are ca temei dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., care permit completarea hotărârii de însăşi instanţa care a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, întrucât la data judecării pricinii în fond (13 martie 2000) aceste dispoziţii nu erau în vigoare, fiind introduse ulterior prin OUG nr. 138/2000.
Pentru toate cele ce preced Decizia recurată este pe deplin temeinică şi legală, iar recursul este nefondat, urmând a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii I.N. şi G.C. împotriva deciziei civile nr. 61 din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5670/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5630/2004. Civil → |
|---|
