ICCJ. Decizia nr. 5646/2004. Civil. Revendicare imobiliara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5646
Dosar nr. 21456/2004
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 6 septembrie 1999, reclamanta M.D. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Consiliul local al comunei Sîngeorgiu de Pădure solicitând obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului (casă şi teren) situat în Sîngeorgiu de Pădure.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe art. 480 C. civ., art. 1 alin. (4), (5), (6) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, art. 1 pct. 3 alin. (1), (2), (3) din HG nr. 11/1997 şi art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, reclamanta a susţinut că:
- imobilul revendicat a fost cumpărat de către M.M., defunctul ei soţ, de la T.T.Z. şi R.E. moştenitorii proprietarilor, prin două contracte sub semnătură privată încheiate la 1 martie 1950 şi 20 septembrie 1950;
- în acea perioadă, transmiterea imobilelor nu era condiţionată de încheierea unui act autentic, iar cumpărătorii şi-au dat expres acordul la intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorului;
- datorită persecuţiilor regimului comunist, a fost nevoit să închirieze imobilul Partidului Muncitoresc Român, iniţial pentru un an, de la 1 ianuarie 1952 până la 31 decembrie 1952;
- a urmat apoi tacita relocaţiune, până la 15 iulie 1955, când s-a încheiat un nou contract de închiriere, pe 20 de ani;
- ambele contracte de închiriere au fost înregistrate la Sfatul Popular al comunei Sîngeorgiu de Pădure şi poartă viza organelor de conducere ale acestei instituţii, respectiv Comitetul Executiv;
- în condiţii neelucidate, cartea funciară a imobilului a dispărut;
- M.M. a încercat zadarnic să obţină un extras de carte funciară şi la demersurile sale pentru a intra în posesia imobilului, a primit de la organele administrative răspunsuri contradictorii;
- prin ultima adresă, Consiliul Judeţean Mureş îi cere să depună alăturat solicitării formulate în baza Legii nr. 112/1995, un extras C.F. pentru a dovedi nu calitatea de proprietar a defunctului ei soţ, ci modul de preluare a imobilului de către stat.
Judecătoria Sighişoara, prin sentinţa civilă nr. 3214 din 9 decembrie 1999, a admis acţiunea şi a dispus restituirea imobilului în natură, precum şi intabularea dreptului de proprietate al reclamantei.
S-a reţinut că:
- imobilul revendicat, compus din 5 camere şi dependinţe, cu 720 mp teren, este situat în comuna Sîngeorgiu de Pădure, şi, potrivit expertizei, are o valoare de 245.938.620 lei;
- acest imobil a fost cumpărat de M.M., soţul reclamantei, de la moştenitorii proprietarilor T.Z. şi R.E., prin două contracte încheiate la 1 martie 1950–20 septembrie 1950;
- proprietarul M.M. a consimţit ca imobilul să fie folosit ca sediu al P.M.R. până la 15 iulie 1975, contractele de închiriere fiind înregistrate şi la organele financiare;
- înscrisurile depuse la dosar (cele două contracte de vânzare cumpărare) fac deplina dovadă a dreptului de
proprietate al cumpărătorului M.M., iar titlul său de proprietate nu a fost contestat;
- reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, este unica moştenitoare a cumpărătorului M.M., decedat la 17 mai 1994;
- din înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu;
- dispariţia întregii cărţi funciare nu este imputabilă defunctului şi din această cauză, reclamanta nu are posibilitatea să dovedească dreptul de proprietate cu extras C.F.;
- imobilele trecute în proprietatea statului fără titlu nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995 şi pot face obiectul cererilor de restituire.
Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 505 din 19 aprilie 2000, neatacată cu recurs şi, deci, nemotivată, a admis apelul declarat de pârât şi a desfiinţat sentinţa, cu reţinerea cauzei spre rejudecare în fond.
Acelaşi tribunal, prin sentinţa nr. 450 din 6 octombrie 2000, a respins acţiunea, cu motivarea că:
- imobilul revendicat, cumpărat de soţul reclamantei în anul 1950, face parte din domeniul public al comunei Sîngeorgiu de Pădure şi, fiind administrat de Policlinica localităţii menţionate şi utilizat efectiv ca sediu al Spitalului de Interne, este afectat satisfacerii unui interes public;
- reclamanta nu a dovedit că dreptul de proprietate al defunctului ei soţ a fost evidenţiat în registrul de publicitate imobiliară, aşa cum impune art. 44 din Decretul-lege nr. 115/1938;
- drept consecinţă, Statul Român este proprietar legitim al imobilului, având titlu valabil.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 15 din 20 martie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă reţinând că:
- apelanta a optat pentru soluţionarea litigiului pe calea dreptului comun;
- potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, apelanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent şi nu la restituirea în natură, deoarece imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 1332 din 2 aprilie 2003, a admis recursul declarat de reclamantă şi a casat ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Târgu-Mureş, pentru soluţionarea apelului.
S-a reţinut că:
- instanţele de fond şi apel nu au stabilit titlul în baza căruia imobilul a fost preluat de Statul Român şi a servit apoi la înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului în cartea funciară reconstituită conform procedurii prevăzute de Legea nr. 163/1946;
- pe de altă parte, instanţa de apel a soluţionat litigiul potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, deşi reclamanta optase pentru dreptul comun.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 848 din 21 octombrie 2004, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa şi a admis acţiunea, dispunând restituirea în natură a imobilului (casă şi teren de 720 mp), precum şi intabularea dreptului de proprietate al apelantei, cu obligarea pârâtului la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că.
- imobilul a fost preluat de Statul Român fără titlu şi, ca atare, intabularea dreptului de proprietate al pârâtului s-a făcut abuziv.
- aşa zisele vicii ale contractelor de vânzare cumpărare sunt irelevante, pârâtul neavând calitate procesuală de a le invoca;
- este irelevantă şi împrejurarea că în prezent imobilul revendicat aparţine domeniului public al localităţii Sîngeorgiu de Pădure deoarece, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1999, în ipoteza preluării de către stat fără titlu valabil, acţiunea în revendicare devine admisibilă;
- raportul de expertiză a stabilit că imobilul revendicat există şi în prezent, alcătuind aripa stângă a Spitalului orăşenesc Sîngeorgiu de Pădure, clădire, care nu a suferit modificări structurale şi nu afectează folosirea celorlalte construcţii, edificate ulterior.
Consiliul local Sîngeorgiu de Pădure, reprezentat prin primarul T.A., a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând casarea ultimei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu-Mureş.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susţinut că Decizia atacată ar fi greşită deoarece:
- înscrisurile prezentate de reclamantă, respectiv două contracte de vânzare cumpărare şi două contracte de închiriere, conţin numeroase vicii şi, oricum, nu fac dovada dreptului de proprietate;
- reclamanta nu a dovedit că vânzătorii aveau calitate de moştenitori ai foştilor proprietari tabulari şi, deci, erau îndreptăţiţi să înstrăineze imobilul;
- din actele depuse la dosar nu rezultă cert numărul de camere ale imobilului, suprafaţa construită şi nici anul edificării anexei;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra afirmaţiei apelantei, că nu o interesează restituirea în natură şi nu a precizat concret, în dispozitivul deciziei, care construcţie urmează a se restitui.
Criticile sunt nefondate deoarece:
- din lucrările dosarului rezultă incontestabil că T.Z. şi R.E., proprietari tabulari au decedat după deportare, fiind ulterior declaraţi morţi, cu începere din anul 1950 autorităţile locale au recunoscut calitatea de proprietar a defunctului M.M., iar cartea funciară a imobilului a dispărut în condiţii neelucidate;
- de asemenea, în cauză s-a stabilit cert că imobilul revendicat a fost preluat de Statul Român fără titlu;
- în aceste condiţii, reclamanta nu avea obiectiv posibilitatea să prezinte extras din C.F. pentru a dovedi dreptul de proprietate al defunctului ei soţ şi al vânzătorilor;
- aşa zisele vicii ale contractelor de vânzare cumpărare nu atrag nulitatea absolută şi, ca atare, nu pot fi invocate de recurent;
- existenţa fizică a imobilului, cumpărarea şi alcătuirea acestuia rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză şi celelalte acte depuse la dosar;
- reclamanta a solicitat permanent restituirea în natură, iar eventualele nelămuriri cu privire la dispozitivul deciziei pot fi clarificate cu ajutorul raportului de expertiză.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Sîngeorgiu de Pădure, prin Primar împotriva deciziei nr. 848/A din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5664/2004. Civil. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 5640/2004. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
