ICCJ. Decizia nr. 5690/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5690
Dosar nr. 14708/2004
Şedinţa publică de la 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 4256 din 25 septembrie a respins ca nefondată acţiunea în revendicare imobiliară, completată ulterior, formulată de reclamanta SC D. SRL Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu pârâţii G.D., D.M. şi G., M.T., O.V., I.M.M., I.F., D.E., I.C., I.M., I.D., Ş.M., M.P. şi D.D.M., privind suprafaţa de 741 mp teren intravilan situat în Municipiul Râmnicu-Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a motivat că în pofida faptului că deţine efectiv în posesie o suprafaţă mai mică cu 882,95 mp decât aceea înscrisă în actul autentic de vânzare-cumpărare 2520/1998, reclamanta nu a dovedit că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu corespunzător exigenţelor impuse de art. 480 C. civ.
În acest sens s-a reţinut că terenurile deţinute de reclamantă au aparţinut pârâţilor, care au fost expropriaţi în anul 1998 pentru amenajarea garajelor I.T.A. Râmnicu-Vâlcea, prin reorganizare SC T. SA Râmnicu-Vâlcea, care a devenit proprietară pe suprafaţa de 20.966 mp situată în Râmnicu-Vâlcea, Goranu, pct. „Lespezi” în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 09 nr. 0037 emis la data de 20 aprilie 1993 de Ministerul Transporturilor conform H.G. 834/1991.
Ulterior, potrivit contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 2520 din 7 octombrie 1998 SC T. SA Râmnicu-Vâlcea a vândut reclamantei terenul arătat şi construcţiile aflate pe acesta „ împreună cu gardul împrejmuitor din prefabricate din beton pe toate laturile şi dimensiunile acestuia”.
Singurul reper obiectiv folosit de părţi de comun acord, în lipsa oricărei măsurători, la predarea bunului imobil şi stăpânirea ulterioară a acestuia de către cumpărător până la data introducerii acţiunii (28 septembrie 2002).
Terenul în litigiu este prevăzut în harta cadastrală ca drum de acces în repetate autentice acte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1999 şi 2000, proprietari B.E. şi A. şi 2002 proprietar pârât M.P.
Aceeaşi situaţie este confirmată de adresa nr. 2008 din 17 ianuarie 2000 emisă de Primăria Râmnicu-Vâlcea Serviciul A.L.C.R.E. (fila 126), care se coroborează cu raportul de expertiză L.I. (fila 161), în care se face cunoscut faptul că, în conformitate cu schiţa anexă la actul de proprietate şi planul de situaţie prezentat pentru emiterea autorizaţie de construire locuinţă (pentru M.P.) între terenul proprietate SC D. SRL şi proprietăţile particulare existente se află un drum de acces de aproximativ 5 m lăţime (în expertiză între 2,70 m şi 5,14 m).
Ca atare s-a considerat că reclamanta a cumpărat exclusiv terenul împrejmuit pe care îl stăpâneşte, întrucât terenul aflat în exteriorul gardului în partea de sud, în suprafaţa de 741 mp a fost amenajat de către pârâţi ca drum de acces între calea publică şi terenurile acestora anterior dobândirii dreptului de proprietate de către SC D. SRL Râmnicu-Vâlcea.
Apelul declarat de reclamantă cu solicitarea de a fi schimbată sentinţa în sensul admiterii acţiunii a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Piteşti prin decizia civilă nr. 292/A din 17 februarie 2004.
Împotriva deciziei amintite s-a declarat recurs de către reclamantă, invocându-se încălcarea şi aplicarea legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că s-a dovedit calitatea de proprietar asupra terenului în litigiu în condiţiile art. 1169 C. civ.
Critica nu este întemeiată.
În cazul acţiunii în revendicare, reclamantul are obligaţia să dovedească că este titularul dreptului real de proprietate, dovadă care constituie temeiul juridic al acţiunii în revendicare.
Dovada dreptului real de proprietate, în materie imobiliară se poate face prin existenţa unui mod originar de dobândire a proprietăţii, spre exemplu uzucapiunea, caz în care dovada este absolută. În lipsa acestui mod, reclamantul poate invoca titlul în temeiul căruia a dobândit dreptul de proprietate, cum este cazul şi în speţă, iar în acest caz dovada este relativă.
În cauză posesia pârâţilor este anterioară chiriaşilor momentului la care s-a constituit titlul de proprietate al SC T. SA Râmnicu-Vâlcea, transmiţătoarea dreptului de proprietate către reclamantă, situaţie juridică ce s-a perpetuat până la momentul introducerii acţiunii şi ulterior. Semnificaţia probatorie deosebită a acestui fapt este atestată de dovezile administrate în cauză, inclus în contractul de vânzare-cumpărare 2520/1998, astfel cum în mod judicios s-a reţinut prin sentinţă.
Strămutarea dreptului de proprietate obligă pe vânzător în conformitate cu dispoziţiile art. 1314-1315 C. civ. şi la predarea bunului imobil; or, în speţă, preluarea terenului în litigiu de la SC T. SA către SC D. SRL nu a avut loc niciodată potrivit celor expuse anterior.
Ca atare, cazul de nelegalitate invocat nu subexistă întrucât instanţele au reţinut şi motivat că reclamanta nu a făcut dovada faptului că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului imobil revendicat, în concordanţă cu exigenţele impuse de art. 480 C. civ.
În consecinţă, recursul declarat de către SC D. SRL Râmnicu-Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 292/A din 17 februarie 2004 a Curţii de apel Piteşti, secţia civilă, se va respinge ca nefondat în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Râmnicu-Vâlcea împotriva deciziei nr. 292/A din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5728/2004. Civil. Actiune pauliana. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5678/2004. Civil. Anulare certificat drept... → |
|---|
