ICCJ. Decizia nr. 5525/2004. Civil. Constatare nulitate absolută contract cesiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5525
Dosar nr. 20625/2004
Şedinţa publică de la 22 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 259 din 8 martie 2004 Tribunalul Teleorman a admis acţiunea formulată de reclamantul V.C., în contradictoriu cu pârâta SC F.S. SA Videle şi pe cale de consecinţă: a constatat nulitatea absolută a actelor intitulate „Contract de cesiune a dreptului de eliberare de brevet”, înregistrată de pârâtă la 27 mai 2005 sub nr. 1351 şi „Contract de cesiune, înregistrat de aceeaşi pârâtă sub nr. 24831 din 21 august 2001; a dispus recunoaşterea calităţii de cosolicitant a reclamantului privind cererile de brevet invenţie înregistrate la O.S.I.M. sub nr. 200100510 din 10 mai 2005; a obligat pârâta la plata sumei de 1.148.000 lei cheltuieli de judecată faţă de reclamantul V.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, între reclamantul V.C. şi pârâta SC F.S. SA Videle, au intervenit două contracte intitulate: contractul de cesiune a dreptului la eliberare de brevet (7 mai 2001) şi respectiv contract de concesiune (21 august 2001). Că, din cuprinsul actelor încheiate nu rezultă obiectul de activitate care să constituie prestaţiile la care părţile s-au obligat.
S-a mai reţinut că, se impune obligativitatea înscrierii în cuprinsul actelor încheiate de părţi a obiectului de activitate pentru ca acestea să fie valide în condiţiile prevăzute de art. 948 C. civ. şi art. 962 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 1754 din 21 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC F.S. SA împotriva sentinţei civile nr. 259 din 8 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu reclamantul V.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, cele două contracte încheiate între părţi, respectiv din 7 mai 2001 şi din 21 august 2001, nu determină în cuprinsul lor obiectul sub forma prestaţiei beneficiarului cesiunii, adică a preţului datorat pentru dreptul transmis de cealaltă parte, cu consecinţa constatării nulităţii respectivelor contracte.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs pârâta SC F.S. SA Videle criticând-o ca fiind neteminică şi nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente :
- Cum litigiul dedus judecăţii este guvernat de Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţii, reclamantul V.C. a transmis pârâtei prin cele două contracte de cesiune un drept subiectiv, respectiv dreptul de a solicita eliberarea unui brevet de invenţie şi nu însuşi un brevet de invenţie susceptibil de a fi exploatat industrial.
- Acordul exprimat de către inventator (reclamant) în convenţia mai sus menţionată nu presupune în mod obligatoriu o contraprestaţie bănească în partea unităţii pârâte în cadrul căreia s-a realizat invenţia. Că, remunerarea autorului se găseşte în art. 37 din Legea nr. 64/1991 republicată, potrivit căruia „pentru invenţiile create şi realizate în condiţiile art. 5 alin. (1) inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau după caz cu titularul brevetului.
- Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcţie de efectele economice şi/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcţie de aportul economic al invenţiei.
- Instanţele în mod greşit au reţinut existenţa unei nulităţi absolute a celor două convenţii încheiate între părţi, devreme ce „preţul” nu a reprezentat o condiţie de valabilitate a actului prin care s-a transmis dreptul de eliberare a brevetului de invenţie.
Recursul este fondat.
Obiectul litigiului dintre reclamantul V.C. şi pârâta SC F.S. SA Videle îl constituie constatarea nulităţii a două contracte de cesiune, respectiv: „Contractul de cesiune a dreptului la eliberare de brevet” încheiat la data de 7 mai 2001 şi „Contractul de cesiune” încheiat la data de 21 august 2001, filele 7-8 din dosarul nr. 5367/2003 al Tribunalului Teleorman anexat la dosarul cauzei.
Din cuprinsul primului contract rezultă că reclamantul (cedentul) transferă cesionului (pârâtei) dreptul de eliberarea brevetului pentru invenţia cu titlu „Procedeu pentru protejarea interioară anticorosivă şi antierozivă a conductelor metalice cu mase plastice extrudate şi produselor realizate prin aplicarea procedeului” , iar cel de-al doilea contract evidenţiază faptul că cedentul (reclamantul) transferă cesionului (pârâtei) dreptul la înregistrarea unei cereri internaţionale şi la înscrierea priorităţii cererii de brevet de invenţie înregistrată în România cu nr. 2001005100A/2001.
Reclamantul nu este angajatul pârâtei cu contract individual de muncă în condiţiile Codului muncii ci în baza unei convenţii civile de prestări civile, fila 39 din dosarul de fond.
Litigiul dedus judecăţii este guvernat de normele speciale ale Legii nr. 64/1991 republicată privind brevetele de invenţii. În acest sens, reclamantul a transmis pârâtei prin cele două contracte de cesiune un drept subiectiv respectiv dreptul de a solicita eliberarea unui brevet de invenţie şi nu însuşi un brevet de invenţie, susceptibil de a fi exploatat industrial.
Cu alte cuvinte, cele două „contracte de cesiune” mai sus invocate nu întrunesc elementele unui contract încheiat în condiţiile art. 948 C. civ., ci este vorba de o împuternicire dată de reclamantul V.C. pârâtei SC F.S. SA Videle în vederea obţinerii a două brevete de invenţie de la O.S,I.M.
În speţă, nefiind vorba de contracte de cesiune încheiate cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de art. 948 C. civ, reclamantul nu poate solicita constatarea nulităţii celor două „aşa-zise” contracte de concesiune.
Instanţele dând curs celor solicitate de reclamant, au pronunţat o sentinţă netemeinică şi dată cu aplicarea greşită a legii.
De asemenea, instanţele au greşit şi pentru faptul că au dispus recunoaşterea calităţii de cosolicitant al reclamantului privind cererile pârâtei cebrevent de invenţie, devreme ce între părţi nu a existat vreo astfel de înţelegere.
Eventualele probleme legate de remunerarea autorului invenţiei (cedentului) sunt concretizate în art. 37 din Legea nr. 64/1991 potrivit căruia „pentru invenţiile create şi realizate în condiţiile art. 6 alin. (1) cu clauză continuă şi respectiv ale art. 5 alin. (2) inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau, după caz, cu titularul brevetului.
Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcţie de efectele economice şi/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcţie de aportul economic al invenţiei”.
Cu alte cuvinte „preţul” cuvenit autorului despre care face vorbire reclamantul în cuprinsul acţiunii introductive se stabileşte ulterior depunerii cererii de eliberare a brevetului de invenţie.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va reţine că motivele de recurs invocate se circumscriu termenilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va admite recursul declarat de SC F.S. SA Videle împotriva deciziei civile nr. 1754 din 21 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
Se va modifica decizia atacată, apelul aceleaşi părţi împotriva sentinţei civile nr. 259 din 9 martie 2004 a Tribunalului Teleorman , pe care o va schimba în tot, în sensul că va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC F.S. SA Videle, împotriva deciziei nr. 1754 din 21 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică decizia atacată.
Admite apelul aceleaşi părţi împotriva sentinţei civile nr. 259 din 8 martie 2004 a Tribunalului Teleorman, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5678/2004. Civil. Anulare certificat drept... | ICCJ. Decizia nr. 5109/2004. Civil → |
|---|
