ICCJ. Decizia nr. 5720/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5720
Dosar nr. 10432/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 28/2004, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul pârâtei H.E. şi pe cale de consecinţă, a menţinut sentinţa civilă nr. 2642/2003 prin care, Judecătoria Oneşti a constatat ca fiind nul atât contractul de schimb nr. 1534/1998 cât şi contractul de donaţie nr. 554/1999, ambele acte vizând apartamentul situat în str. O.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut că apelul declarat de către pârâta H.E., nu a fost motivat nici prin cererea declarativă şi nici ulterior şi că, apelanta nu a formulat nici un mijloc de apărare şi nici nu a adus dovezi noi în sprijinul admiterii cererii sale. Examinând sentinţa prin prisma actelor existente la dosar, instanţa de apel a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
Împotriva deciziei curţii de apel, în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs aceeaşi pârâtă H.E. criticând-o pentru următoarele:
Prin anularea celor două acte s-ar ajunge la deposedarea actualei proprietare, nepoata recurentei, A.E., fapt care ar duce la ignorarea bunei-credinţe a dobânditoarei şi de care aceasta a dat dovadă la data dobândirii apartamentului.
Totodată, cele două acte au fost încheiate succesiv şi deci, nu pot fi anulate simultan.
Pe cale de consecinţă s-a solicitat admiterea recursului şi casarea celor două hotărâri cu consecinţa respingerii acţiunii.
Examinând recursul pârâtei prin prisma criticilor invocate, se constată că acesta este nefondat.
Cele două instanţe în mod corect au constatat pe baza probelor administrate în faţa instanţei de fond că pârâtul H.I., fratele reclamantei C.L. şi al pârâtei H.E. , a transmis apartamentul în litigiu, acesteia din urmă, în temeiul unui contract de schimb. După dobândirea lui, numita H.E. l-a donat nepoatei sale A.E., în anul 1999.
Dat fiind faptul că, prin sentinţa civilă nr. 2600/2001 a Judecătoriei Oneşti, definitivă şi irevocabilă, a fost anulat actul în baza căruia acelaşi apartament fusese dobândit de S.I., în mod corect s-a dispus şi constatarea nulităţii contractelor încheiate ulterior dobândirii.
Pe cale de consecinţă, se va constata că instanţele au aplicat în mod corect principiul potrivit căruia nemo ad allium transferre potest quam ipse habet.
Problema bunei credinţe a ultimului dobânditor este irelevantă de vreme ce, actul în baza căruia a dobândit bunul, este lovit de nulitate.
Cât priveşte faptul constatării concomitent a nulităţii celor două acte deşi ele au fost încheiate la intervale de timp diferite, trebuie observat că nimic nu împiedică posibilitatea soluţionării simultane a litigiului.
Dimpotrivă, cunoaşterea şi reprezentarea operativă a situaţiei juridice reale a unui imobil, este în spiritul şi sensului legii civile.
Pe cale de consecinţă se va constata că argumentele invocate de către recurenţi în sprijinul căii de atac exercitate, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. motiv pentru care, recursul va fi respins.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs de către intimaţii prezenţi, cheltuieli ce reprezintă costul deplasării la instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta H.E. împotriva deciziei nr. 28 din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Obligă recurenta să plătească intimaţilor C.D. şi A.E. cheltuieli de judecată în sumă de 1.000.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5689/2004. Civil. Granituire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5655/2004. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
