ICCJ. Decizia nr. 5655/2004. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5655
Dosar nr. 21556/2004
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6215 din 3 aprilie 2000, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.D.E. împotriva pârâţilor Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC H.N. şi drept consecinţă:
- a constatat nulitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în Bucureşti;
- i-a obligat pe pârâţi să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul menţionat.
Totodată, instanţa a respins capătul de cerere privind completarea certificatului de moştenitor, ca lipsit de interes.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 2980 din 16 noiembrie 2000 şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1361 din 8 mai 2001, au respins, ca nefondate, apelul şi respectiv recursul, declarate de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
La 11 martie 2004, Municipiul Bucureşti, reprezentat prin Primarul General, a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 6215/2000 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, invocând motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În dezvoltarea cererii, revizuientul a susţinut că:
- reclamantul a pretins că ar fi unicul moştenitor al defunctei B.M., proprietara imobilului revendicat;
- certificatul de moştenitor prezentat de reclamant a fost însă ulterior anulat de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 9498 din 26 septembrie 2001, emiţându-se un nou certificat, în care figurează ca succesor al defunctei încă o persoană, respectiv N.Ş., în calitate de nepot de fiică, cu o cotă de ½:
- ultima hotărâre judecătorească şi noul certificat de moştenitor dovedesc nerespectarea regulii unanimităţii, acţiunea în revendicatre fiind promovată de un singur succesor coproprietar.
Pe cale de consecinţă, revizuientul a solicitat admiterea cererii şi schimbarea în tot sentinţa criticată, în sensul respingerii acţiunii, ca inadmisibilă.
La data de 27 aprilie 2004, revizuientul a precizat că înţelege să invoce drept acte noi, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ, certificatul de căsătorie pe numele N.Ş., certificatul de naştere al aceleiaşi persoane, certificatul de naştere al numitei B.M.C., certificatul de deces al acesteia, precum şi certificatul de deces al numitei B.M., toate anexate la cererea de revizuire.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3100 din 4 mai 2004, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, precum şi cererea intimatului reclamant B.D.E., privind obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată şi a luat act că revizuientul şi intimata SC H. SA nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- ambele înscrisuri invocate de revizuient în cererea iniţială sunt posterioare hotărârii criticate;
- înscrisurile menţionate în precizarea ulterioară nu au fost reţinute de intimatul reclamant, iar neprezentarea lor s-a datorat culpei revizuientului, care nu a făcut diligenţele necesare procurării lor, şi nu unor împrejurări mai presus de voinţa părţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 2103 din 7 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, cu motivarea că:
- sentinţa civilă nr. 9498/2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti întruneşte cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece procesul în care a fost pronunţată s-a judecat concomitent cu litigiul în cauză, iar revizuientul nu avea de unde să ştie despre existenţa acelui proces;
- înscrisurile noi, dacă erau cunoscute, nu ar fi dus însă la respingerea ca inadmisibilă cererii în revendicare deoarece hotărârea pronunţată în litigiu dintre intimatul-reclamant şi N.Ş. are un efect declarativ şi nu constitutiv de drepturi, iar hotărârea supusă revizuirii a profitat şi celuilalt moştenitor;
- pe de altă parte, acţiunea în revendicare şi cererea de restituire în natură întemeiată pe Legea nr. 10/2001 au aceeaşi finalitate, astfel că rejudecarea primei acţiuni în considerarea mai multor coproprietari, nu ar duce la o soluţie de respingere, ca inadmisibilă.
Revizuentul a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând desfiinţarea ambelor hotărâri şi pe fond admiterea cererii de revizuire.
Concret, recurentul a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit art. 4 din Legea 10/2001 şi această lege în general deoarece;
- textul indicat are în vedere ipoteza restituirii cerute de mai multe persoane, când dreptul de proprietate se constată ori se stabileşte în cote părţi ideale, potrivit dreptului comun;
- legea menţionată reglementează o procedură administrativă, diferit de acţiunea în revendicare;
De asemenea, recurentul a susţinut că prin actele depuse a dovedit că intimatul reclamant nu era unicul proprietar al imobilului revendicat astfel că, potrivit regulii unanimităţii, se impunea respingerea acţiunii sale, ca inadmisibilă.
Criticile referitoare la consecinţele ipotetice ale Legii nr. 10/2001 asupra soluţiei din litigiu cuprinsă la acţiunea în revendicare sunt fondate deoarece:
- procesul finalizat prin hotărârea supusă revizuirii a avut ca obiect constatarea nulităţii titlului în baza căruia imobilul proprietatea defunctei mame a reclamantului a trecut în proprietatea statului potrivit Decretului nr. 92/1950, precum şi revendicarea acelui imobil, iar nu restituirea lui în natură ori măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 10/2001
- prin urmare, legea sus-menţionată, care nu exista la data pronunţării hotărârii supuse revizuirii, nu poate constitui un argument în sprijinul soluţiei de admitere a cererii reclamantului, dată mai înainte şi întemeiată pe dreptul comun.
Critica referitoare la regula unanimităţii este însă nefondată deoarece:
- în ipoteza în care ar fi cunoscut despre existenţa unui alt moştenitor instanţa de fond trebuia să solicite intimatului reclamant să indice numele acestuia şi adresa, pentru a-l introduce în cauză şi a stabili poziţia lui faţă de acţiunea în revendicare, neavând posibilitatea legală de a respinge de plano cererea, ca inadmisibilă;
- din actele depuse la dosar rezultă că litigiul cu privire la anularea certificatului de moştenitor a fost stins pe cale amiabilă, iar noul certificat cuprinde pe ambii moştenitori, precum şi imobilul în discuţie şi este însoţit de un partaj voluntar, ceea ce înseamnă că sentinţa supusă revizuirii a profitat tuturor succesorilor defunctei proprietare.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuientul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 2103 A din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5720/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 5653/2004. Civil. Restituire teren. Recurs → |
|---|
