ICCJ. Decizia nr. 5790/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5790
Dosar nr. 10038/2004
Şedinţa de la 1 iulie 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 209 din 1 iulie 2003, Tribunalul Gorj a admis acţiunea formulată de reclamantul G.N.V. împotriva pârâtelor SC L.R. SA Tg. Jiu şi A.P.A.P.S. Bucureşti, constatând că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în sumă de 232.080.000 lei, reprezentând contravaloarea unui teren în suprafaţă de 3.868 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu a fost proprietatea părinţilor reclamantului, fiind expropriat prin Decretul nr. 383 din 26 iunie 1963.
În prezent, terenul este deţinut în proprietate de către pârâta SC L.R. SA Tg. Jiu, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 2465/1995.
În condiţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece restituirea în natură nu mai este posibilă, terenul fiind ocupat în totalitate de construcţii, utilaje şi căi de acces, necesare fabricării cimentului şi varului.
Apelurile declarate de pârâte au fost respinse prin Decizia civilă nr. 417 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
În ceea ce priveşte apelul A.P.A.P.S., curtea a constatat că principiul contradictorialităţii a fost respectat, deoarece pârâta a fost citată în proces, iar expertul a convocat părţile.
Instanţa de fond a procedat corect prin faptul că nu a precizat modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, deoarece ele sunt determinate prin Normele metodologice de aplicare a legii, şi se acordă, indiferent de modul de preluare al imobilului.
Neîntemeiat s-a considerat că este şi apelul pârâtei SC L.R. SA, deoarece, conform art. 31 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001, instanţa a stabilit doar valoarea de expertiză a terenului, urmând ca modalitatea şi cuantumul despăgubirilor să fie stabilit pe baza Normelor metodologice.
Societatea pârâtă are calitate procesuală pasivă, deoarece este deţinătoarea terenului în litigiu, fiind notificată în termen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâtele.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pârâta SC L.R. SA arată că nu are calitate procesuală pasivă deoarece este unitate privatizată, A.P.A.P.S. pierzând calitatea de acţionar prin înstrăinarea acţiunilor sale.
În această situaţie, notificarea trebuia adresată unităţii implicate în procesul de privatizare şi nu unităţii privatizate.
Pârâta A.P.A.P.S. a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. arătând că, neobservând faptul că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă şi constatând că acţiunea este admisibilă, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care încalcă dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Se mai arată că a fost încălcat principiul disponibilităţii, deoarece expertul nu a convocat şi această pârâtă, iar expertiza nu le-a fost comunicată.
Instanţele, consideră pârâta, s-au pronunţat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, deoarece au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile în care reclamantul a solicitat plata contravalorii terenului.
Sub un ultim aspect, se arată că instanţele nu au clarificat dacă imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului, în funcţie de acest aspect urmând a se stabili natura măsurilor reparatorii aplicabile.
Recursurile sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul a notificat pe ambele pârâte, solicitând despăgubiri pentru o suprafaţă de 0,50 ha teren, expropriată. În urma notificării, SC L.R. SA a transmis reclamantului adresa nr. 108 din 8 ianuarie 2002, prin care îi comunică să se adreseze unităţii implicate în privatizare. Până la introducerea cererii de chemare în judecată, A.P.A.P.S. nu a transmis nici un răspuns persoanei ce a notificat-o.
Ca o consecinţă, acţiunea reclamantului nu este prematură, aşa cum susţin pârâtele, deoarece lipsa unei dispoziţii sau decizii, fie ea şi de respingere, echivalează cu refuz de acordare a măsurilor reparatorii, situaţie în care, persoana interesată se poate adresa instanţelor de judecată cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită poate beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, atunci când au fost preluate cu titlu valabil.
Prin urmare, pentru a fi aplicabil, art. 27 din Legea nr. 10/2001 impune 2 condiţii:
- imobilul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil;
- imobilul să se afle în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate.
În cauză, este incontestabil că suprafaţa de teren solicitată de reclamant se află evidenţiată în patrimoniul SC L.R. SA, societate comercială privatizată.
Cea de a doua condiţie, însă, aceea a titlului în baza căruia a trecut în proprietatea statului, nu a fost pe deplin lămurită de instanţele de judecată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul pretinde că terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 383/1963, fapt confirmat şi de raportul de expertiză efectuat în cauză.
Decretul nr. 383/1963 viza exproprierea unor terenuri în suprafaţă de 36, 2065 ha din comune ale fostului raion Tg. Jiu, printre care şi comuna Bîrseşti, proprietatea celor prevăzuţi în anexa nr. 2.
La dosar se mai află şi Decretul nr. 649 din 19 august 1965 privind exproprierea a 6,8849 ha teren din Comuna Bîrseşti, proprietatea persoanelor prevăzute în tabelul anexă.
În condiţiile în care anexa nr. 2 a Decretului nr. 383/1963 nu se află la dosar, Înalta Curte constată că în tabelul anexă la cel din urmă decret de expropriere apare şi suprafaţa 3.868 mp, proprietatea lui G.N. În acelaşi timp, se constată că suprafaţa terenurilor cuprinse în tabelul nominal anexă la Decretul 649/1965, depăşeşte în total suprafaţa expropriată.
În aceste condiţii, instanţele ar fi trebuit să lămurească momentul la care imobilul a trecut în proprietatea statului şi actul normativ în baza căruia preluarea a avut loc.
În funcţie de toate aceste elemente, urma a se analiza dacă statul a deţinut sau nu un titlu valabil.
Valabilitatea titlului în baza căruia s-a realizat preluarea prezintă importanţă în mecanismul Legii nr. 10/2001, deoarece, în funcţie de aceasta, se determină atât persoana juridică ce urmează a fi notificată cât şi natura măsurilor reparatorii cuvenite.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod greşit a menţinut soluţia instanţei de fond, deşi nu a lămurit deplin starea de fapt pentru a stabili care din cele două persoane juridice notificate are obligaţia de a aplica prevederile Legii nr. 10/2001 şi în ce limite. Pe cale de consecinţă, potrivit art. 312 cu referire la art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamant, se va dispune casarea hotărârii pronunţate şi cauza va fi trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Craiova.
Cu ocazia rejudecării, se vor administra toate probele necesare pentru a se determina momentul la care a avut loc preluarea imobilului de către stat, inclusiv tabelul anexă la Decretul nr. 383/1963. Se va verifica dacă în anul 1963 nu a avut loc o preluare în fapt a terenului în litigiu, consfinţită abia prin Decretul nr. 649/1965.
Dacă se va ajunge la concluzia că preluarea s-a realizat în temeiul acestui din urmă decret, urmează a se determina legalitatea preluării, faţă de împrejurarea că terenurile expropriate prin decret au o suprafaţă mai mică decât cea ce figurează în tabelele anexă.
După lămurirea acestor aspecte, instanţa de apel va stabili persoana juridică care, conform legii este obligată la măsuri reparatorii, precum şi natura acestora.
Cu ocazia rejudecării, se vor verifica şi susţinerile pârâtei A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) referitoare la încălcarea principiului contradictorialităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele SC L.R. SA Bucureşti şi A.P.A.P.S. împotriva deciziei civile nr. 417 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, pe care o casează.
Trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5799/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5765/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
