ICCJ. Decizia nr. 5802/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5802
Dosar nr. 21288/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 162 din 10 mai 2002, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de V.C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al municipiului Craiova şi l-a obligat pe acesta din urmă să emită reclamantului dispoziţie motivată ca răspuns la notificarea şi cererea adresată în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Împotriva hotărârii primei instanţe pârâtul Consiliul local al municipiului Craiova a declarat apel.
Pârâta a susţinut că în mod nejustificat a fost obligat să răspundă la notificarea reclamantului, faţă de împrejurarea că acesta nu a depus documentaţia completă.
Totodată, obligaţia stabilită în sarcina sa de a răspunde la cererea reclamantului din 28 decembrie 2001 a rămas fără obiect, faţă de faptul că la cererea menţionată s-a răspuns în data de 15 mai 2002, cu adresa 150318.
Prin Decizia nr. 118 din 30 august 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul, a schimbat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare şi efectuare a unei expertize tehnice de specialitate pentru identificarea şi evaluarea terenului.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare a imobilului este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Aceste prevederi obligau pârâta să facă verificările necesare în teren, pentru a stabili dacă petentului i se poate restitui terenul în natură.
În acest context, este insuficientă măsura luată de a solicita Direcţiei urbanistice din cadrul consiliului local, să întocmească proces verbal privind starea de fapt a terenului.
Mai mult, exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului şi trecerea terenului în administrarea fostului consiliu popular putea fi verificată prin verificarea arhivei proprii a pârâtei.
Faţă de susţinerea că pe teren au fost edificate construcţii, pârâta era obligată să efectueze o expertiză de specialitate, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent despăgubiri băneşti.
Cum această expertiză nu a fost efectuată nici la soluţionarea în fond a cauzei, instanţa de apel a reţinut cauza spre rejudecare, instanţa de apel a dispus în sensul reţinerii cauzei spre rejudecare şi efectuarea unei expertize de specialitate care să identifice terenul, să stabilească ce suprafaţa este liberă şi valoarea suprafeţei ocupate cu construcţii.
Prin Decizia nr. 941 din 23 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, după efectuarea expertizei, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus ca pârâtul să emită dispoziţie pentru imobilul ce nu se poate retroceda în natură, constatând valoarea de expertiză la suma de 713.032.246 lei, din care se scade valoarea reactualizată a sumei de 23.000 lei, primită cu titlu de despăgubiri pentru construcţii la data exproprierii.
S-a reţinut că reclamantul V.C. a fost proprietarul imobilului situat în Craiova, compus din teren în suprafaţă de 640 mp şi o casă construită din cărămidă, compusă din 2 camere, bucătărie şi sală, iar în curte o magazie de blană, pivniţă şi împrejmuiri.
Prin Decretul nr. 67/1985, acest imobil a fost expropriat.
După apariţia Legii nr. 10/2001 reclamantul a parcurs procedura administrativă prealabilă şi a notificat unitatea deţinătoare pentru restituirea terenului.
Pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul emiterii unei decizii sau dispoziţii motivate, aşa încât reclamantul s-a adresat instanţei.
Din suprafaţa totală de 640 mp, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 212 mp.
Prin expertiza efectuată în apel s-a concluzionat că diferenţa de 428 mp teren nu poate fi restituită reclamantului, fiind ocupată cu blocuri de locuinţe.
Prin aceeaşi expertiză a fost stabilită valoarea terenului.
În acest sens instanţa a reţinut că, potrivit art. 11 alin. (4) din HG nr. 498/2003, în situaţia în care nu se poate dispune restituirea în natură, deoarece lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Dolj, întemeiată pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român, susţinând că potrivit art. 38 din Legea nr. 10/2001, pentru evaluarea despăgubirilor băneşti care urmează să fie acordate persoanelor îndreptăţite se va constitui o comisie interministerială, prin decizie a primului ministru.
Ca atare, nu se poate lua în considerare valoarea stabilită prin expertiză.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea căii de atac exercitate, şi modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 21 alin. (1) şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită notifică unitatea deţinătoare a terenului care, în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, este obligată să facă o ofertă prin echivalent.
Drept urmare, în mod judicios instanţa a avut în vedere dispoziţiile legale menţionate, precum şi a celorlalte dispoziţii din Legea nr. 10/2001 ce atribuie instanţei de judecată soluţionarea divergenţei, la plângerea persoanei îndreptăţite.
Nu sunt aplicabile dispoziţiile legale menţionate de recurentă, ce privesc o altă situaţie şi, ca tare, nu se constată motive de nelegalitate care să justifice admiterea căii de atac exercitate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Dolj, împotriva deciziei nr. 941 din 23 aprilie 2004 a Curţii de Apel de Apel Craiova.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5799/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5799/2004. Civil → |
|---|
