ICCJ. Decizia nr. 5952/2004. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5952
Dosar nr. 20306/2004
Şedinţa publică din 6 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 mai 2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul C.E. a chemat în judecată, în temeiul art. 480-481 C. civ. şi art. 10 din Legea nr. 10/2001, pe pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primar general şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestora la despăgubiri pentru corpul B din imobilul situat în Bucureşti, ce a format proprietatea părinţilor săi, de la care a fost naţionalizat în anul 1950 întregul lot, format din teren 429 mp şi două corpuri de casă. S-a menţionat în acţiune că după naţionalizare, autorii săi au continuat să folosească în calitate de chiriaşi corpul A, iar corpul B a fost demolat la o dată neprecizată. De aceea, se solicită fie acordarea unor despăgubiri băneşti, fie predarea în proprietate a unui alt teren.
După administrarea probei cu înscrisuri şi expertiză, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 71 din 26 ianuarie 2004, prin care: a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei municipiului Bucureşti, a respins acţiunea, dar a dispus obligarea Primăriei la emiterea unei decizii de acordare a unor măsuri compensatorii de către stat prin Ministerul Finanţelor Publice (207.622.630 lei pentru imobilul demolat şi 9870 Euro contravaloarea în lei).
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul, ca unic fiu al defuncţilor săi părinţi, este îndreptăţit la despăgubiri din partea primăriei, în cuantumul determinat prin expertizele efectuate în cauză, întrucât nu i s-a răspuns la notificare şi, în plus, printr-o hotărâre anterioară fusese obligată primăria să-i retrocedeze imobilul.
Apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, a fost respins de Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1968/2004. S-a reţinut în motivare că apelanta are calitate procesual pasivă în cauză, iar competenţa aparţinea în primă instanţă tribunalului, care a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, în raport cu actele depuse de reclamant în faţa instanţei de apel.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general, care a invocat nelegalitatea, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului, se susţine în esenţă că în raport cu obiectul acţiunii, competenţa de soluţionare aparţinea în primă instanţă judecătoriei iar, în privinţa despăgubirilor solicitate, acestea nu pot fi acordate de primărie, faţă de dispoziţiile exprese ale Legii nr. 10/2001 şi ale Normelor metodologice de aplicare a acesteia.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, iar intimatul-pârât, Ministerul Finanţelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, schimbarea în tot a sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Primul motiv invocat de recurent nu poate fi primit, în raport cu dispoziţiile legii speciale, Legea nr. 10/2001, care stabileşte competenţa specială a tribunalelor în primă instanţă.
Recursul se va admite însă conform art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa casării deciziei şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 314 C. proc. civ. privind stabilirea necontestată a situaţiei de fapt, pentru motivele ce se vor expune în cele ce urmează.
Părinţii reclamantului au cumpărat în anul 1930 un imobil situat, care conform schiţei aflate la dosar fond, era alcătuit din teren şi două corpuri de casă. Din fişa-inventar întocmită în anul 1941 rezultă că în fiecare corp de clădire exista un apartament cu 4 camere. In lista imobilelor naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 aceştia figurează cu 4 apartamente la adresa de mai sus.
Prin acţiunea formulată în anul 1993, reclamantul a revendicat întregul imobil ce a aparţinut părinţilor săi, iar prin sentinţa civilă nr. 10219 din 22 noiembrie 1994 Judecătoria sectorului 2, definitivă prin anularea apelului a admis acţiunea, a constatat că reclamantul este proprietarul imobilului şi a obligat pe pârâţii Consiliul local al municipiului Bucureşti şi SC A. SA „să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat la adresa de mai sus".
Prin prezenta acţiune se pretinde acordarea unor despăgubiri pentru o parte din imobil, care ar fi fost abuziv demolată de stat.
La fila 54 se găseşte Decizia nr. 128/1968 a Sfatului popular al raionului 1 Mai prin care s-a aprobat casarea corpului A de clădire.
Expertul B.G. a evaluat, prin raportul său, ipotetic şi din relatările reclamantului corpul de clădire A.
Expertul topo T.C. a relevat în raportul său că str. P. a fost supusă modernizării, prin lărgirea trotuarelor, ceea ce a afectat şi imobilul de la nr. 36, prin diminuarea cu 49, 35 mp a terenului.
Faţă de inadvertenţele existente între obiectul prezentei acţiuni, concluziile rapoartelor de expertiză, dispozitivul sentinţei din 1994 (pe care atât instanţa de fond, cât şi cea devolutivă de control şi-au bazat soluţiile), Înalta Curte constată că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în sensul art. 314 C. proc. civ., pentru a permite pronunţarea în această fază a unei hotărâri asupra fondului.
Abia după lămurirea chestiunilor de fapt ale pricinii, instanţa de trimitere va verifica dacă în speţă, în raport cu petitul acţiunii, reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită, dacă imobilul pretins are calitatea de imobil preluat abuziv, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, în fine, dacă pârâtul Municipiul Bucureşti are calitate procesual pasivă pentru acordarea despăgubirilor băneşti, faţă de dispoziţiile art. 10 din aceeaşi lege şi împrejurarea că întregul imobil se găseşte deja din anul 1994 în proprietatea reclamantului.
Pentru aceste considerente, recursul se va admite, va fi casată Decizia recurată iar cauza se va trimite la aceeaşi instanţă de apel pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva deciziei nr. 1968 din 27 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 595/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5862/2004. Civil → |
|---|
