ICCJ. Decizia nr. 5957/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 21 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanții A.A. și A.M. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1515 din 25 octombrie 2001 emisă de Primarul municipiului Brașov prin care le-a fost respinsă cererea de atribuire a unui alt teren în schimbul celui în suprafață de 595,47 mp deținut în orașul Brașov.
în motivarea acțiunii, se arată că terenul respectiv a fost preluat de Statul Român de la proprietarii tabulari A.A. și A.E., în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 434/1971, fără acordarea de despăgubiri.
în urma notificării adresate Primăriei municipiului Brașov în baza art. 21 din Legea nr. 10/2001, a fost emisă dispoziția nr. 1515 din 25 octombrie 2001 prin care a fost respinsă cererea reclamanților de atribuire a unui alt teren în schimbul celui expropriat, cu motivarea că Municipiul Brașov nu deține terenuri în proprietate care să poată fi atribuite în schimb.
Prin sentința civilă nr. 529/S din 8 noiembrie 2002, Tribunalul Brașov a respins acțiunea, astfel cum a fost completată, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov. De asemenea, a fost respinsă acțiunea în contradictoriu și cu intimații Primăria municipiului Brașov și Consiliul Local Brașov, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității de folosință a acestor intimați.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
în urma expertizei efectuate în cauză, s-a constatat că terenul în litigiu este ocupat de un bloc de locuințe, suprafața construită fiind de 266,5 mp, iar zona verde aferentă ocupă o suprafață de 329 mp.
Instanța a considerat că solicitarea reclamanților de a li se atribui un alt teren în compensarea celui care a fost expropriat este lipsită de temei legal întrucât nu există nici o prevedere în Legea nr. 10/2001 care să oblige Statul Român să atribuie terenuri în compensare.
împotriva acestei sentințe și a încheierilor prin care s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a intimaților Primăria municipiului Brașov și Consiliul Local Brașov au declarat apel A.A. și A.M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că Legea nr. 10/2001 prevede ca regulă restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, reparațiile prin echivalent fiind doar o măsură cu caracter secundar.
Referitor la lipsa capacității de folosință a Primăriei municipiului Brașov și a Consiliului Local Brașov, apelanții au susținut că excepția a fost admisă în mod greșit, invocând în acest sens dispozițiile art. 34 din Decretul nr. 31/1954,art. 38 lit. f) și h), art. 66,art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Totodată, au susținut că trebuia să se constate nulitatea deciziei contestate, emise de Primarul municipiului Brașov, atâta vreme cât s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a acestuia, ca autoritate publică.
Prin decizia civilă nr. 21/AP din 13 martie 2003, Curtea de Apel Brașov a respins apelul, menținând sentința Tribunalului Brașov.
în motivarea acestei decizii, Curtea a arătat că restituirea în natură se face atunci când acest lucru este posibil, în speță dovedindu-se însă că terenul expropriat este integral ocupat de un bloc și zona aferentă acestuia.
în această situație, soluția este ca măsura reparatorie să se stabilească prin echivalent, respectiv titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.
Curtea a mai arătat că în speță nu se aplică dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât acestea reglementează situația imobilelor cu altă destinație decât aceea de locuințe, iar nu imobile teren.
Referitor la critica admiterii excepției lipsei capacității de folosință a Primăriei Brașov, prin primar și a Consiliului Local Brașov, s-a reținut că dispozițiile art. 66 și art. 67 din Legea nr. 215/2001 nu sunt incidente în cauză, primarul Brașovului nefiind parte în proces, motiv pentru care și problema nulității deciziei contestate rămâne fără obiect.
S-a mai motivat că, potrivit art. 19 și art. 21 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale sunt organe fără personalitate juridică, aparținând unităților administrativ-teritoriale. De asemenea, nici primăriile nu au personalitate juridică și reprezintă doar o structură funcțională, cu activitate permanentă.
Prin urmare, neavând personalitate juridică, nu pot avea capacitate de folosință.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A.A. și A.M., considerând că decizia este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
în susținerea recursului au fost reiterate motivele de apel, făcându-se trimitere la aceleași dispoziții legale invocate în apel și invocându-se aceeași greșită aplicare și interpretare a legii.
Intimații Primăria municipiului Brașov, Consiliul Local Brașov și Municipiul Brașov, prin primar, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Recursul declarat de reclamanții A.A. și A.M. este nefondat.
Prin notificarea adresată Primăriei municipiului Brașov la data de 19 iulie 2001, A.A. și A.M. au solicitat restituirea unui alt teren în schimbul celui în suprafață de 597,47 mp, expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 434 din 22 noiembrie 1971, fără acordarea de despăgubiri.
Prin dispoziția nr. 1515 din 25 octombrie 2001, s-a respins cererea de atribuire a unui alt teren în schimbul celui expropriat, cu motivarea că Municipiul Brașov nu deține terenuri în proprietate care să poată fi atribuite în natură.
La prima zi de înfățișare a judecății în fond, reclamanții au completat acțiunea, solicitând introducerea în cauză, în calitate de intimați, a Consiliului Local Brașov și a Municipiului Brașov, prin primar.
Ulterior, s-a formulat o nouă completare a acțiunii, solicitându-se introducerea în cauză și a Primarului municipiului Brașov, cerere pe care Tribunalul a judecat-o separat, fiind formulată după prima zi de înfățișare.
După cum în mod corect au stabilit instanța de fond și instanța de apel, reclamanților nu li se putea atribui un alt teren în locul celui expropriat (ocupat integral de un bloc de locuințe și zona verde aferentă), întrucât nu există nici o prevedere în Legea nr. 10/2001 care să oblige la atribuirea de terenuri în compensare.
Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întreg imobilul.
Alin. (8) al aceluiași articol arată că pentru situația prevăzută la alin. (4), măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.
Invocarea de către recurenți a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se putea face prin compensarea cu alte bunuri sau servicii (un alt teren la schimb, cum au solicitat prin notificare), nu are relevanță în cauză întrucât acest text de lege reglementează situația imobilelor construcții cu altă destinație decât aceea de locuință (de exemplu, bunuri imobile aflate în patrimoniul unor întreprinderi, afectate unei activități economice sau sedii ale acestora, etc.), iar nu imobile teren.
Referitor la excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Brașov, prin primar și a Consiliului Local Brașov, în mod corect instanța de fond a admis această excepție, soluție menținută și de instanța de apel.
Invocarea de către recurenți a dispozițiilor art. 66 și art. 67 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală nu au incidență în cauză întrucât Primarul municipiului Brașov nu a fost parte în proces. Prin urmare, nu se poate reține nici critica referitoare la nulitatea deciziei contestate, aceasta rămânând fără obiect.
în ceea ce privește consiliile locale, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, acestea sunt autorități ale administrației publice locale cu caracter deliberativ și nu au personalitate juridică, aceasta aparținând, conform art. 19 din aceeași lege, unităților administrativ-teritoriale (comune, orașe, județe).
De asemenea, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, primăriile nu au nici ele personalitate juridică, ci reprezintă doar o structură funcțională, cu activitate permanentă.
Prin urmare, neavând personalitate juridică, consiliile locale și primăriile nu pot avea nici capacitate de folosință.
Așadar, în mod corect s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Brașov și a Consiliului Local Brașov.
Având în vedere considerentele expuse anterior, recursul declarat de reclamanții A.A. și A.M. a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6001/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5963/2004. Civil → |
|---|
