ICCJ. Decizia nr. 6008/2004. Civil
| Comentarii |
|
1. La 11 iunie 1998 reclamantul Protopopiatul Greco Catolic Târgu-Mureș a chemat în judecată Protopopiatul Ortodox Român Târgu-Mureș pentru a se :
a. constata că imobilul cuprins în C.F. nr. 5006 Târgu-Mureș, nr. top773, 780/3, 781/3, 781/4, 784/2/1, 780/2/1, 783/1/4 și 784/1/1 - Catedrala Greco-Catolică situată în Târgu-Mureș, a fost restituită prin lege;
b. obliga pârâtul să predea în deplină proprietate și folosință acest imobil;
c. rectifica susmenționatul C.F. cu susmenționatele nr. top la foaia B, radiind înscrierea de sub B 11 din favoarea Bisericii Ortodoxe Române din Târgu-Mureș, în favoarea reclamantului astfel cum a fost înscrisă la B 4 din același C.F.;
d. lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată în măsura în care pârâtul nu se va opune admiterii acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 103 din 25 noiembrie 2002 s-a respins acțiunea în revendicare ca nefondată, iar prin decizia nr. 4 din 27 ianuarie 2003 a fost respins apelul declarat de reclamant, reținându-se, în esență că:
- Decretul-lege nr. 126/90 nu constituie o lege specială care să reglementeze restituirea imobilelor în litigiu,
- abrogarea Decretului nr. 358/1948 prin Decretul-lege nr. 126/1990 nu atrage automat abrogarea Decretului nr. 177/1940,
- transcrierea dreptului de proprietate în favoarea Bisericii ortodoxe a fost consecința trecerii majorității membrilor cultului greco-catolic la cultul ortodox, care nu au mai revenit la cultul greco-catolic după 1990, iar
- temeiul juridic în baza căruia s-a făcut intabularea dreptului pârâtei subzistă, nefiind abrogat expres sau tacit.
Contra deciziei a declarat recurs reclamantul și Parohia Greco-Catolică nr. II Târgu-Mureș, pe temeiurile din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că:
- proprietatea sa a fost transmisă pârâtei prin Decretul nr. 177/1948, ca efect al Decretului nr. 358/1948 prin care s-a interzis biserica greco-catolică, iar prin Decretul nr. 9/1989 acesta din urmă a fost abrogat,
- prin Decretul-lege nr. 126/1990 "s-a dispus restituirea bunurilor aparținând Bisericii Greco-Catolice Române Unită cu Roma, astfel că operează restitutio in integrum".
Pe de altă parte, Decretul nr. 177/1948 este abrogat implicit prin intrarea în vigoare a Constituției României din 1991.
2. Recursurile sunt nefondate.
Obiectul acțiunii în revendicare, introdusă de reclamantă, îl constituie "Catedrala Greco Catolică" din Târgu-Mureș, care a fost preluată de stat și transmisă pârâtei, prin art. 37 din Decretul nr. 177/1948, în condițiile Decretului nr. 358/1948.
Intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al pârâtului, dobândit în temeiul legii (Decretul nr. 177/1948), conform art. 645 C. civ., a avut, deci ca temei textul citat , art. 37 din Decretul nr. 177/1948, care nu a făcut obiectul abrogării, cum se susține în motivele de recurs.
Abrogarea Decretului nr. 358/1948 și recunoașterea Bisericii greco-catolice, așadar, nu are ca efect direct, ipso lege, cum, de asemenea, se susține în recurs, retransmiterea și, deci, redobândirea dreptului de proprietate de către reclamant, fără nici o altă formalitate.
în același timp, nu se poate admite nici teza că, drept efect imediat al abrogării Decretului nr. 358/1948 și a recunoașterii cultului greco catolic prin Decretul-lege nr. 126/1998 "de jure bunul revendicat nu a ieșit niciodată din proprietatea reclamantului".
în sfârșit, prin Decretul-lege nr. 126/1990 s-a consacrat o procedură specială, în cadrul căreia o comisie mixtă paritară avea competența să stabilească "situația juridică a lăcașelor de cult și a caselor parohiale", ținând seama de "dorința credincioșilor". Prin nici o dispoziție din acest act normativ nu se restituie direct lăcașele de cult și casele parohiale, astfel că efectele Decretului nr. 177/1948, care a constituit temei de preluare a acestora și de transmitere la Biserica Ortodoxă Română, nu s-au înlăturat.
Drept consecință, reclamanta a pierdut, în condițiile legii, dreptul de proprietate, iar, pârâta, de asemenea, l-a dobândit pe baza legii, în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6051/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6006/2004. Civil → |
|---|
