ICCJ. Decizia nr. 6035/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 234 din 7 aprilie 2003, Tribunalul Teleorman a admis în parte contestația formulată de reclamanții R.P., R.M. și R.N. și a modificat dispoziția nr. 248 din 4 noiembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului Alexandria, în sensul că a fost obligată Primăria Alexandria să restituie reclamanților în natură, terenul în suprafață de 403 mp, pe care nu se află construcții, teren menționat în schița anexă la raportul de expertiză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, că din raportul de expertiză, efectuat la cererea reclamanților, rezultă că pe terenul care face obiectul procesului se află o fundație, în suprafață de 145,2 mp, la care din anul 1989 nu s-au mai continuat lucrările. Lângă această fundație există o suprafață de teren neocupată de vreo construcție, apoi o suprafață ocupată cu trei garaje. Suprafața totală de teren, pe care nu sunt construcții definitive, este de 403 mp.
Reține instanța de fond că, întrucât din suprafața de 440 mp teren pretinsă de reclamanți, suprafața de 403 mp teren nu este ocupată cu construcții, conform art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți să li se restituie în natură suprafața stabilită de expert, și nu despăgubiri bănești cum s-a dispus prin actul contestat.
Apelul declarat de Primăria Municipiului Alexandria împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 315 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Instanța de apel a reținut, că reclamanții au făcut dovada că autorul lor a deținut în proprietate imobilul teren și construcție. Acest imobil a fost expropriat prin Decretul nr. 361/1977, iar pentru stabilirea suprafeței de teren rămasă liberă s-a dispus efectuarea unei expertize, cu ale cărei concluzii au fost de acord atât contestatorii, cât și reprezentantul primăriei, pentru că nu s-au făcut obiecțiuni. Prin urmare, tribunalul a admis cererea pentru restituirea în natură a terenului, având în vedere toate actele depuse la dosar și concluziile raportului de expertiză.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria Municipiului Alexandria care, indicând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., formulează următoarele critici:
Instanța de fond și cea de apel nu s-au pronunțat cu privire la toate actele depuse la dosar. Arată recurenta că, potrivit schiței monografice, de la autorul reclamanților a fost expropriată suprafața de 380 mp teren și nu suprafața de 440 mp înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare. De aceea, rezultă că la momentul exproprierii autorii reclamanților dețineau numai 380 mp teren, iar reclamanții au cerut o suprafață de teren mai mare decât cea expropriată, fără să facă dovada că și diferența până la suprafața de 440 mp a fost preluată abuziv.
Greșit s-a dispus restituirea suprafeței de 403 mp teren, deși terenul este ocupat parțial cu construcții ce nu pot fi desființate. Potrivit art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți să primească numai despăgubiri, deoarece pe teren este edificată o construcție în stadiul de fundație, care nu poate fi desființată. Această fundație a fost vândută către SC S.I. SRL și SC A.C. SRL, cărora le-a fost concesionat terenul, iar actele de înstrăinare au fost încheiate anterior datei când Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare.
Recursul este nefondat.
în declarația de recurs se invocă art. 304 pct. 8 C. proc. civ., fără să se formuleze critici care să facă posibilă încadrarea în acest motiv de recurs, iar pentru a fi incidente dispozițiile înscrise în art. 304 pct. 10 C. proc. civ. (motiv de recurs invocat și motivat) se impun a fi îndeplinite două condiții.
omisiunea instanței de a se pronunța, fie asupra unui mijloc de apărare, fie asupra unei dovezi administrate;
mijlocul de apărare sau dovada administrată, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Deoarece aceste condiții se cer a fi îndeplinite cumulativ, chiar dacă instanța a omis să analizeze unul din actele depuse la dosar, dacă actul nu este hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, în sensul dorit de partea care îl invocă, nu se impune modificarea hotărârii.
în cauză, actul invocat de recurentă, asupra căruia instanța de apel nu s-a pronunțat, nu era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, nefiind de natură să ducă la o altă soluție decât cea pronunțată prin hotărârea recurată.
Faptul că schița monografică, întocmită la data exproprierii terenului proprietatea autorilor reclamanților, privește suprafața de 380 mp teren, nu impunea ca cererea de retrocedare să fie admisă numai pentru suprafața înscrisă în acest act.
Soluția admiterii cererii pentru suprafața de 403 mp teren, pronunțată prin hotărârea instanței de fond, păstrată în apel, este legală, întrucât reclamanții au făcut dovada că autorii acestora au cumpărat, cu actul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 589 din 1 iunie 1945, suprafața de 440 mp teren, pe care se afla o construcție.
Prin notificarea aflată, în copie, la fila 7 din dosarul instanței de fond, adresată Primăriei Municipiului Alexandria, reclamanții au cerut să le fie restituită întreaga suprafața de 440 mp teren, iar prin dispoziția nr. 248 din 4 octombrie 2002 se confirmă preluarea de către stat a acestei suprafețe de teren, deoarece s-a aprobat acordarea de despăgubiri în echivalent valoric pentru întreaga suprafață înscrisă la art. 1 (440 mp teren).
Prin aprobarea acordării de despăgubiri pentru suprafața de 440 mp teren, se confirmă că statul deține întreaga suprafață de teren care face obiectul notificării și nu doar suprafața de 380 mp înscrisă în schița monografică.
Nu sunt incidente nici dispozițiile înscrise în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate.
în cauză, s-a făcut dovada că prin Decretul nr. 361 din 7 octombrie 1977 s-a dispus exproprierea unor imobile, scopul exproprierii fiind construirea blocurilor de locuințe cu dotările social-culturale aferente și că lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu ocupă întreaga suprafață de teren preluată de la reclamanți.
Expertul a constatat că pe teren se află o fundație începută anterior anului 1989, însă actele depuse la dosar de recurentă atestă faptul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu vor mai fi continuate și finalizate, deoarece prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Alexandria nr. 36 din 30 iunie 1994, menționată în contractul de vânzare nr. 9110 din 4 noiembrie 1994, s-a schimbat destinația construcției aflată în stadiul de fundație, din locuință în Complex Comercial.
Această fundație a fost înstrăinată, terenul în suprafață de 252 mp fiind concesionat, iar lucrările nu au mai continuat, pentru că, la data întocmirii expertizei (februarie 2003) expertul a constatat că pe teren se află aceeași fundație, începută anterior anului 1989.
întrucât construcția expropriată a fost integral demolată, iar prin schimbarea destinației construcție ce urma a fi edificată, pe suprafața de 403 mp teren nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți să obțină restituirea în natură a acestei părți de teren, așa cum s-a reținut prin hotărârea atacată.
Expertul nu a constatat că pe această suprafață de teren s-ar afla o alee pietonală, iar faptul că în vecinătatea terenului se află o centrală termică nu exclude dreptul reclamanților la restituirea în natură a imobilului.
Nici înstrăinarea fundației nu limitează dreptul reclamanților la măsuri stabilite în echivalent, deoarece art. 11 alin. (1) privește înstrăinarea, cu respectarea dispozițiilor legale, a imobilelor expropriate ale căror construcții nu au fost demolate.
Or, construcția aflată pe terenul expropriat de la autorii reclamanților a fost demolată, iar terenul nu a fost înstrăinat.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6116/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6043/2004. Civil → |
|---|
