ICCJ. Decizia nr. 6071/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6071
Dosar nr. 12545/2004
Şedinţa de la 3 noiembrie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 septembrie 2002, ulterior precizată şi completată, reclamanţii U.G.I. şi P.N.G. au chemat în judecată pe pârâţii Sanatoriul Balnear Mangalia, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, C.N.A.S. şi C.N.P.D.A.S. Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i interneze pe reclamanţi, pentru tratament de specialitate, gratuit, în secţia de specialitate a Sanatoriului Balnear Mangalia şi, să-i despăgubească, pentru anul 2002, cu suma de câte 4.934.000 lei, reprezentând preţul internării de care reclamanţii au fost pe nedrept lipsiţi.
În motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că sunt posesorii Certificatelor de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, conferite în temeiul art. 1 din Decretul nr. 42/1990 şi cu toate că au acces gratuit la sanatorii şi baze de tratament aparţinând Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi cu toate că sunt în posesia unor recomandări şi trimiteri medicale pentru internare în sanatoriu, pârâţii refuză recunoaşterea acestor drepturi.
La data de 10 octombrie 2002 pârâtul Ministerul Sănătăţii şi Familiei a chemat în garanţie Casa Judeţeană de Pensii Argeş pentru a fi despăgubit în cazul în care prin hotărârea ce se va da o să cadă în pretenţii.
Investită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 350 din 19 martie 2003 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, cu motivarea că reclamanţii invocă un drept de asigurări sociale, iar în conformitate cu art. 155 din Legea nr. 19/2000, competenţa în primă instanţă aparţine tribunalului.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 2265 din 4 iunie 2004 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând că reclamanţii au susţinut că cererea lor este fondată pe prevederile Legii nr. 29/1990 şi că refuzul de internare pentru tratament de specialitate gratuit, ca şi plata de despăgubiri reprezintă consecinţele unui act administrativ ilegal.
Fiind astfel sesizată, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin sentinţa nr. 8/F–CA din 7 septembrie 2004, a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu motivarea că sunt incidente prevederile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că două instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat deopotrivă necompetente să soluţioneze aceeaşi pricină.
În pronunţarea regulatorului de competenţă, constată următoarele:
Potrivit art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigii privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.
Or, din petitul acţiunii introductive de instanţă rezultă că demersul judiciar al celor doi reclamanţi vizează sancţionarea pârâţilor pentru refuzul de a-i interna, în mod gratuit, pentru tratament de specialitate, într-un sanatoriu aparţinând Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi de a-i despăgubi cu sume de bani reprezentând preţul unei internări refuzată anterior. Cu alte cuvinte, acţiunea reclamanţilor vizează recunoaşterea în justiţie a unor drepturi de asigurări sociale conferite reclamanţilor în temeiul unui act normativ special (art. 1 din Decretul nr. 42/1990), precum şi sancţionarea pârâţilor pentru refuzul de a aplica aceste drepturi, dacă în urma dezbaterilor judiciare se va constata că refuzul este nejustificat.
Conform art. 156 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Cum, în speţă, acţiunea a fost formulată şi împotriva C.N.P.D.A.S. şi cum ambii reclamanţi îşi au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Argeş, în rezolvarea conflictului negativ de competenţă, se constată că această instanţă este competentă să soluţioneze în fond cauza, urmând a i se înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Argeş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6113/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6084/2004. Civil. Divort. Recurs → |
|---|
