ICCJ. Decizia nr. 6113/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6113
Dosar nr. 1393/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
M.V. a formulat plângere împotriva răspunsului ce i-a fost comunicat cu adresa nr. 30133 din 19 februarie 2002 de Ministerul de Interne şi prin care i se făcea cunoscut la notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 către Grupul de pompieri „Drobeta" al judeţului Mehedinţi de restituire în natură a unui teren în suprafaţă de 235 mp situat în intravilanul localităţii Vînju Mare în incinta unităţii de pompieri, nu intra sub incidenţa Legii nr. 10/2001, regimul juridic fiind reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, aşa cum de altfel au statuat-o expres dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a precizat că terenul în dispută deşi face parte din domeniul public de interes local conform HG nr. 591/1996 şi a fost transmis din administrarea Consiliului local al oraşului Vînju Mare în administrarea Ministerului de Interne pentru subunitatea de pompieri Vînju Mare, i-a fost înscris şi în titlul de proprietate nr. 71587 din 9 iulie 1997 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din judeţul Mehedinţi dar nu a fost pus în posesie şi prin urmare era îndrituit să-l solicite în natură sau în echivalent conform Legii nr. 10/2001 întrucât nu era afectat de construcţii.
Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 711 din 7 octombrie 2002 a respins acţiunea cu motivarea că pentru terenul de 235 mp situat în intravilanul localităţii Vînju Mare, judeţul Mehedinţi reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 fiind emis titlul de proprietate nr. 71587 din 9 iulie 1997 şi prin urmare Legea nr. 10/2001 nu mai putea servi ca temei juridic pentru formularea unei noi cereri de restituire a aceluiaşi teren, art. 8 din lege prevăzând expres exceptarea bunurilor imobile cerute şi obţinute în temeiul unei alte legi de reparaţie.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 13 din 31 ianuarie 2003 a respins apelul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinţei nr. 711 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că potrivit Legii nr. 18/1991 reclamantului i s-a reconstituit suprafaţa de 1015 mp din întregul teren de 1250 mp cât a pretins iar restul de 235 mp teren este ocupat de clădirea pârâtei şi potrivit art. 24 alin. (2) din lege trebuia să i se acorde în compensare alt teren în imediata vecinătate a localităţii, aşa cum de altfel s-a dispus irevocabil prin Decizia civilă nr. 988/A din 27 august 1996 a Tribunalului Mehedinţi.
Prin urmare, existând deja o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat situaţia juridică a terenului în dispută, reclamantul nu mai putea pretinde acelaşi teren şi în temeiul Legii nr. 10/2001, iar dacă a optat pentru despăgubiri prin echivalent trebuie să urmeze procedura instituită de această lege în sensul de a se adresa cu notificare unităţii deţinătoare a terenului şi în cele din urmă dacă era cazul, instanţei judecătoreşti.
În contra acestei decizii reclamantul M.V. a declarat recurs, intitulat impropriu „revizuire" susţinând în esenţă că deşi a probat că este proprietarul suprafeţei de 235 mp teren intravilan conform deciziei nr. 988/A din 27 august 1996 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, şi a titlului de proprietate nr. 71587 din 9 iulie 1997 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului din judeţul Mehedinţi, nu a reuşit să intre în posesia acestuia întrucât continua să fie menţinută în mod nelegal în domeniul public al oraşului şi în administrarea Companiei de Pompieri Vînju Mare, deşi a depus numeroase demersuri pentru trecerea terenului din domeniul public în cel privat, lipsindu-l astfel de folosinţa lui.
Mai susţine recurentul că urmează a acţiona Primăria oraşului Vînju Mare în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 în vigoare la acea dată.
Recursul nu este fondat.
Din dosar a rezultat că prin Decizia nr. 988/A din 27 august 1996 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, s-a admis recursul declarat de petentul M.V. împotriva sentinţei civile nr. 1172 din 7 februarie 1996 a Judecătoriei Turnu Severin, s-a casat sentinţa atacată şi s-a admis plângerea petentului şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia şi pentru o suprafaţă de 235 mp teren situată în intravilanul localităţii Vînju Mare (dosar nr. 2282/2002 a Tribunalului Mehedinţi).
Ulterior, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mehedinţi a emis titlul de proprietate nr. 71587 din 9 iulie 1997 în favoarea petentului M.V., conform Legii nr. 18/1991 a fondului funciar pentru o suprafaţă de 1250 mp teren intravilan respectiv parcela nr. 339/2 în suprafaţă de 0,0296 ha şi parcela nr. 339/1 în suprafaţa de 0,0954 ha (dos nr. 2282/2002).
Din cele expuse rezultă cu evidenţă că terenul în suprafaţă de 235 mp situat în intravilanul localităţii Vînju Mare pentru care reclamantul M.V. a notificat Ministerul de Interne, Grupul de pompieri „Drobeta" al judeţului Mehedinţi a format obiect al Legii nr. 18/2001.
Or, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi prin Legea nr. 1/2001.
Cum în speţă, recurentul a beneficiat pentru terenul de 235 mp situat în intravilanul oraşului Vînju Mare de dispoziţiile Legii nr. 18/1991 întrucât i-a fost emis titlul de proprietate nr. 71587 din 9 iulie 1997, corect instanţele au reţinut că notificarea recurentului- reclamant nu putea forma obiect de examinare în cadrul Legii nr. 10/2001.
Astfel fiind recursul apare neîntemeiat şi urmează a fi respins.
De altfel, criticile formulate de recurent nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei nr. 13 din 31 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6111/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6071/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
