ICCJ. Decizia nr. 6111/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6111
Dosar nr. 2490/200.
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 657/C/2000 reclamantele P.G.M. şi D.G.T. au chemat în judecată pe pârâtele SC R. SA Coteşti, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul judeţean Vrancea, solicitând restituirea imobilului situat în comuna Coteşti, judeţul Vrancea, format dintr-o casă de locuit cu 10 camere, alt corp de casă pentru muncitori cu 6 camere, un grajd de animale, o cramă cu beci şi suprafaţa de 0,50 ha aferentă construcţiilor.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că sunt moştenitoarele defunctului C.G., în calitate de fiice. Defunctul a avut în proprietate peste 50 ha teren agricol situat pe raza comunei Coteşti, judeţul Vrancea şi mai multe construcţii printre care şi cele revendicate prin acţiune.
Reclamantele şi-au întemeiat acţiunea în conformitate cu dispoziţiile art. 480 C. civ. şi art. I 1 pct. 5 din HG nr. 11/1997.
Prin sentinţa civilă nr. 17 din 1 februarie 2001 Tribunalul Vrancea a admis acţiunea în revendicare formulată de reclamante şi a obligat pârâta să restituie reclamantelor suprafaţa de 0,50 ha teren curţi construcţii situată în comuna Coteşti, judeţul Vrancea în ferma nr. 6 precum şi construcţiile situate pe acest teren şi anume: casa pentru muncitori, altă clădire din paiantă acoperită cu azbociment, casă de locuit cu 10 camere, cramă cu beci, cu clădire şi spaţiu de vinificaţie, construcţii individualizate prin pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7 din schiţa anexă la raportul de expertiză.
S-a luat act că reclamantele au renunţat la judecarea cererii intitulată „precizare la acţiune" aflată la dosar. Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru restituirea bunurilor mobile, invocată de pârâtă ca rămasă fără obiect şi a fost admisă excepţia ridicată de pârâtul Consiliul judeţean Vrancea şi în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată împotriva Consiliului judeţean Vrancea pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât.
Totodată a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă în revendicare formulată de reclamantă împotriva pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut, în esenţă, faptul că reclamantele au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra bunurilor revendicate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC R. SA Coteşti.
Prin Decizia civilă nr. 10/A din 26 februarie 2002 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul pârâtei, obligând pe SC R. SA Coteşti, să plătească intimatelor-reclamante, D.T. şi P.M. suma de 5.000.000 cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut competenţa materială ca fiind legal stabilită în favoarea tribunalului având în vedere valoarea bunurilor revendicate.
Cu privire la al doilea motiv de apel, instanţa a reţinut că nu este întemeiat întrucât instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, s-a constatat că nu s-a formulat o cerere de suspendare.
De asemenea s-a apreciat că imobilul revendicat a intrat în proprietatea statului abuziv, fără titluri nu putea fi uzucapat.
Pârâta nu putea dobândi proprietatea asupra bunurilor având în vedere că, statul nu a avut proprietatea acestora, iar abuzul şi violenţa nu pot constitui un mod legal de transmitere a proprietăţii. Nici expertiza nu a stabilit că pe terenul în discuţie nu au fost edificate construcţii noi.
Împotriva susmenţionatei decizii pârâta SC R. SA Coteşti, a declarat recurs, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9, sub toate cele trei teze prevăzute de text, în sensul că a fost încălcată competenţa materială, nu s-a pronunţat asupra excepţii privind prescrierea dreptului la acţiune, a procedat la soluţionarea apelului când nu dispăruse motivul suspendării judecării cauzei. Pârâta SC R. SA Coteşti a mai arătat că imobilul din litigiu nu mai este identic cu cel iniţial deoarece a edificat o serie de construcţii noi (locuinţe, cantină, linie de vinificaţie, grupuri sanitare, cramă, şoproane şi altele).
S-a mai menţionat că potrivit art. 20 din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acestora şi sunt incluse în capitalul social al societăţii.
Recursul este nefondat pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Corect instanţa de apel a reţinut că nu a fost încălcată competenţa materială faţă de faptul că aceasta este determinată de valoarea obiectului litigios, în cazul în speţă valoarea bunurilor fiind peste 150.000.000 lei precum şi faptul că reclamantele sunt urmaşele defunctului C.G. în calitate de fiice şi că în anii 1950–1951, imobilele revendicate de acestea au fost preluate în mod abuziv de Statul Român.
Este important de reţinut că pârâta nu a formulat niciodată cerere reconvenţională ci doar prin întâmpinare a contestat calitatea de proprietar a intimatelor-reclamante.
În mod legal s-a reţinut de instanţe că reclamantele sunt proprietarele imobilelor în cauză, situaţie dovedită de atestări în Registrul Agricol, contracte de împrumut bancar, declaraţii de martori şi adrese din Arhiva Naţională din care rezultă că imobilele în cauză au fost proprietatea autorului reclamantelor.
Pârâta nu a făcut dovada că reclamantele şi-au dat acordul pentru ca aceasta să construiască imobile pe terenul lor, nefiind un constructor de bună-credinţă.
Cu ocazia expertizei administrată în cauză se constată că pârâta nu a formulat obiecţiuni, raportul de expertiză constituind o probă care certifică, că toate construcţiile edificate pe teren revendicate de reclamante sunt vechi şi au fost construite în timpul vieţii autorului lor C.G. iar unele construcţii noi pretins ca edificate de pârâtă nu au fost găsite cu ocazia efectuării expertizei, ele aflându-se în afara perimetrului revendicat.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune se constată că în mod corect instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la excepţia invocată.
Legat de motivul de recurs, privind încălcarea articolului nr. 47 din Legea nr. 10/2001, în mod corect instanţa de apel a considerat că textul de lege invocat stipulează că părţile pot cere suspendarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor înainte de apariţia legii, dar cum o astfel de cerere de suspendare nu a fost formulată, nici acest motiv nu poate fi reţinut ca atare.
În raport de considerentele arătate se apreciază că recursul este nefondat urmând a fi respins în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta SC R. SA Coteşti, prin lichidator SC C. SRL, Focşani împotriva deciziei civile nr. 10/A din 26 februarie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6089/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6113/2004. Civil → |
|---|
