ICCJ. Decizia nr. 6210/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2002, sub nr. 4213 la Tribunalul Neamț, reclamanții H.I., ș.a., au chemat în judecată Ministerul Public, în calitate de ordonator principal de credite, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să le restituie sumele reprezentând procentul de 7% ce le-a fost reținută din venitul brut lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, reactualizate la data plății precum și obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și a Ministerului Public de a sista reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat, în esență, că prin Legea nr. 92/1992 și H.G. nr. 409/1998 s-a instituit gratuitatea asistenței medicale pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, precum și pentru familiile acestora.
S-a susținut că aceste prevederi legale au un caracter special și ele derogă de la prevederile Legii nr. 145/1999 privind asistența medicală, lege care are un caracter general și că abia prin Legea nr. 118 din 20 martie 2001 prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 179/1999 au fost modificate prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992 în sensul de a include magistrații și personalul auxiliar de specialitate în categoria persoanelor obligate la plata asigurărilor de sănătate.
în cauză au formulat întâmpinări Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată iar în subsidiar, în cazul admiterii acțiunii, obligarea pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la restituirea sumelor reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate către reclamanți.
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția competenței teritoriale a instanței în soluționarea cauzei, în temeiul art. 5 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților iar în măsura în care instanța va constata că acțiunea reclamanților este întemeiată, a solicitat și admiterea cererii de chemare în garanție a C.N.A.S. pe care a depus-o odată cu întâmpinarea.
Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 352 C din 29 noiembrie 2002, a respins excepția necompetenței teritoriale și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și excepțiile lipsei calității de chemată în garanție și inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocate de C.N.A.S., ca neîntemeiate. A admis acțiunea reclamanților și i-a obligat pe pârâți să le restituie acestora sumele reprezentând procentul de 7% ce le-a fost reținută din venitul brut lunar, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate în perioada ianuarie 2000-septembrie 2002, reactualizate la data plății. Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț au fost obligați să sisteze reținerea contribuției la asigurările sociale de sănătate, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. A fost admisă cererea de chemare în garanție a C.N.A.S., aceasta fiind obligată să restituie pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. cota de 25% din suma pretinsă de reclamanți, ce a fost virată în contul său, în baza art. 21 alin. (2) lit. c) din Statut.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) și ale art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1991 pentru organizare judecătorească, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze și că, în temeiul acestor texte de lege, Guvernul României a emis Hotărârea nr. 409/1998 în care sunt stabilite condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale, a medicamentelor și a protezelor pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate. S-a apreciat că, în baza dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 92/1992 și ale art. 3 din H.G. nr. 409/1998, contribuția la asigurările sociale de sănătate se suportă din bugetul Ministerului Public și, ca atare, reclamanții nu pot fi prejudiciați în drepturile lor salariale, prin instituirea unei obligații în sarcina lor, de a finanța sistemul asigurărilor sociale de sănătate, cu nerespectarea dreptului lor de gratuitate, instituit prin lege. Cererea de chemare în garanție a fost admisă întrucât între C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și C.N.A.S. există raporturi de finanțare, în virtutea cărora intimata a virat în contul chematei în garanție, sumele reținute de la reclamanți.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia civilă nr. 260 din 3 martie 2003, a admis recursurile declarate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., de C.N.A.S. și de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, și a schimbat în parte sentința în sensul obligării pârâtelor să restituie reclamanților sumele reprezentând cota de 7% pentru asigurări sociale de sănătate, reactualizate la data plății, reținute din venitul brut lunar în perioada ianuarie 2000 - 30 martie 2001.
Au fost înlăturate dispozițiile primei instanțe privind obligarea Ministerului Public și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț la sistarea reținerii contribuției la asigurări sociale de sănătate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel a reținut că, în mod nelegal, prima instanță a obligat pârâții la plata sumelor reprezentând cota de 7% pentru asigurările sociale de sănătate reținute din venitul brut lunar în perioada ianuarie 2000-septembrie 2002, corect fiind ca obligarea la plata acestor sume să se raporteze doar la perioada ianuarie 2000-30 martie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr.118/2001. S-a considerat nelegală totodată și obligarea pârâților la sistarea reținerii contribuției la asigurările sociale de sănătate, întrucât dispozițiile Legii nr. 118/2001 prevăd obligativitatea acestei contribuții.
în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 2157 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și a sentinței civile nr. 520 din 31 mai 2002 a Tribunalului Maramureș, secția civilă, considerând că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a solicitat totodată suspendarea executării sentinței civile nr. 520 din 31 mai 2002 a Tribunalului Cluj, irevocabilă prin decizia nr. 2157 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.
în dezvoltarea recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1,art. 4,art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997,art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din același act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.
în art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/ FB /64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Pe de altă parte, este de reținut că reclamanții au încheiat contracte cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cunoscând faptul că, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Astfel fiind față de considerentele mai înainte arătate, văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul în anulare, a casat decizia nr. 260 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, și sentința nr. 352 din 29 noiembrie 2002 a Tribunalului Neamț și, pe fond, a respins acțiunea reclamanților precum și cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.
Cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 352 C din 29 noiembrie 2002 a Tribunalului Neamț, irevocabilă prin decizia nr. 260 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, a fost respinsă ca rămasă fără obiect în raport cu faptul că motivele pentru care a fost formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție subzistau și puteau fi susținute cât timp instanța ar fi pus în discuție această cerere și ar fi deliberat asupra măsurii de suspendare a executării la un termen anterior soluționării recursului în anulare, ceea ce în speță nu mai este cazul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6214/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6213/2004. Civil → |
|---|
