ICCJ. Decizia nr. 6396/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 5305 din 18 iunie 2001, Judecătoria sectorului 3 București a respins cererea reclamantului M.O. împotriva pârâților M.G., M.M., M.E.L., A.V., C.I. și C.A.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele: din raportul de expertiză criminalistică nr. 180 din 24 mai 2000 rezultă că semnătura de la poziția "mandant" de pe procura autentificată sub nr. 2926 din 27 mai 1997 a fost executată de reclamantul M.O., astfel încât cererea sa de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare privind terenul din București, apare neîntemeiată, fiind nedovedită în raport cu dispozițiile art. 1169 C. civ.
Prin decizia civilă nr. 100 din 23 ianuarie 2002, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis apelul declarat de reclamant; a schimbat în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii reclamantului și a constatat nulitatea absolută a procurii autentificată sub nr. 2926 din 27 mai 1997, de Biroul Notarilor Publici C.V. și A.D., a actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3200 din 5 iunie 1997 de același notariat, a actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 279 din 25 august 1997 de Biroul Notarului Public C.P. și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 818 din 2 octombrie 1997 de Biroul Notarial E. notar C.E.; a obligat pe pârâții C.I. și C.A. să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 239 mp situat în București, sector 3.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că: instanța de fond nu era legată de concluziile expertizei, ele constituind numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe; constatând contradicția evidentă existentă între concluziile raportului de expertiză și toate celelalte probe existente la dosar, instanța de fond avea obligația să înlăture, motivat, concluziile acestui raport de expertiză sau, dacă le-a reținut, să motiveze pentru ce a înlăturat toate celelalte probe existente la dosar.
Recursul declarat de pârâții C.I., C.A., M.M. și M.E.L. a fost admis de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 1379 din 20 mai 2002; a fost modificată decizia tribunalului în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul M.O. împotriva sentinței civile nr. 5305 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 3, ca nefondat.
împotriva deciziei civile pronunțată în recurs a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, apreciind că respectiva hotărâre judecătorească a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 948 C. civ., pentru valabilitatea unei convenții este necesar consimțământul valabil al părții ce se obligă.
Sancțiunea care intervine în cazul lipsei consimțământului este nulitatea absolută a actului juridic civil.
în cauză, se constată că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 88 din 15 ianuarie 1996 de Biroul Notarului Public D.N.E., M.O. a devenit titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 239 mp situat în București, sector 3.
La data de 5 iunie 1997, se autentifică de Biroul Notarilor Publici Asociați C.V. și A.D., sub nr. 3200/1997, contractul de vânzare cumpărare încheiat între M.O. și M.G., prin care primul, prin procurator A.V., în baza procurii autentificate de același notariat sub nr. 2926 din 27 mai 1997, înstrăinează celui de al doilea dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Așa cum rezultă din adresa nr. 57472 din 5 mai 2000 emisă de Direcția Generală de Poliție a municipiului București, reclamantul M.O. a formulat plângere penală privind săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, în ceea ce privește procura și actele de înstrăinare încheiate în baza acesteia.
Potrivit raportului de expertiză grafologică nr. 144787 din 17 martie 1998 efectuat din dispoziția Direcției Generale de Poliție a municipiului București, semnătura de pe procura nr. 2926 din 27 mai 1997 de la rubrica "mandant" nu aparține reclamantului, semnătura fiind realizată după model.
De asemenea, din răspunsul la interogatoriu al pârâtului A.V., rezultă că persoana care l-a împuternicit în vederea înstrăinării terenului în litigiu nu este una și aceeași cu reclamantul M.O.
Aceeași situație de fapt rezultă și din adresa nr. 57472 din 22 mai 2000 conform căreia, în urma confruntării reclamantului M.O. cu pârâtul A.V., acesta a declarat că nu-l cunoaște pe reclamant și că a fost împuternicit să vândă terenul de o altă persoană ce și-a declarat o identitate falsă, respectiv cea a reclamantului.
Soluția instanței de recurs este întemeiată numai pe raportul de expertiză reținut de aceasta, care nu este coroborat cu nici o altă probă administrată în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 201 C. proc. civ., expertiza judiciară este un mijloc de probă prin care se aduce la cunoștința organelor judiciare opinia unor specialiști cu privire la acele împrejurări de fapt, pentru a căror lămurire sunt necesare cunoștințe deosebite. Această probă trebuie coroborată în mod obligatoriu cu toate celelalte probe existente la dosarul cauzei, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, cerință legală ce a fost ignorată de instanța de recurs.
Ori, în cauză se constată o contradicție evidentă între concluziile raportului de expertiză dispus de instanța de fond și toate celelalte probe existente la dosar.
Pentru cele ce preced, în raport cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ., recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile judecătorești pronunțate în recurs și apel și a fost trimisă cauza la Tribunalul București pentru rejudecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5167/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6214/2004. Civil → |
|---|
