ICCJ. Decizia nr. 6213/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 12 mai 1999 la Judecătoria sectorului 1 București, N.I. și N.M.C. au cerut în contradictoriu cu Primăria sectorului 1 București reprezentată de primar să se constate că terenul proprietatea lor în suprafață de 1226 mp situat în București, a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 338/1980, prin expropriere pentru utilitate publică și de atunci se află în administrarea pârâtei.
Reclamanții au susținut în esență că deși au calitatea de moștenitori legali a proprietarului imobilului defunctul N.I. și exproprierea și-a produs efecte din anul 1981 prin preluarea efectivă a terenului, cererile repetate de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 republicată, le-au fost respinse invocându-se lipsa unei hotărâri judecătorești care să ateste cele menționate.
în fața Tribunalului București căruia i-a fost declinata competența materială, prin cererea din 4 noiembrie 1999, reclamanții și-au precizat și modificat acțiunea solicitând ca în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București să se constate calitatea lor de moștenitori legali ai defunctului N.I., decedat în anul 1988, cu ultimul domiciliu în București, sectorul 1, și că terenul în suprafață de 1226 mp a trecut abuziv în proprietatea statului înainte de anul 1990 aflându-se în administrarea Primăriei sectorului 1 București.
Reclamanții au invocat drept temei al acțiunii dispozițiile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 republicată și au susținut că terenul nu a fost utilizat conform scopului exproprierii.
Printr-o nouă cerere reclamanții și-au completat la 27 ianuarie 2000 acțiunea solicitând totodată să se constate că între ei și O.I. în calitate de proprietar al unei părți din terenul în litigiu a intervenit convenția de vânzare-cumpărare a suprafeței de 735 mp, hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
în fine prin alte precizări scrise înfățișate instanței de fond la 1 iunie 2001, reclamanții au solicitat pronunțarea unei hotărâri în constatare, iar la dezbaterea în fond a cauzei care a avut loc la 27 septembrie 2001 au declarat că acțiunea lor se constituie într-o cerere în revendicarea suprafeței de teren de 750 mp dobândită de la O.I. în prezent decedat, prin chitanță sub semnătură privată.
Prin sentința civilă nr. 1438 din 27 septembrie 2001, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția privind lipsa calității procesuale active ridicată de Consiliul General al municipiului București și a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții nu au făcut dovada că sunt titularii dreptului de proprietate dobândit în condițiile pretinse, singurul înscris înfățișat în sensul dreptului de proprietate afirmat adică o schiță a imobilului care poartă semnătura lui I.O. în calitate de proprietar, neproducând efectele juridice urmărite.
Hotărârea instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin respingerea recursului reclamanților, conform deciziei civile nr. 58 A din 7 februarie 2002.
Instanța de apel a reținut la rândul ei că reclamanții nu au făcut dovada dreptului afirmat, din probele administrate în cauză neconstatându-se pretinsa vânzare-cumpărare prin înscris sub semnătură privată intervenită între aceștia și titularul dreptului de proprietate a suprafeței de teren de 735 mp O.I. în prezent decedat.
împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamanții N.M. și N.C.
în declarația de recurs recurenții au solicitat contrar modificărilor repetate aduse cererii de chemare în judecată, să se pronunțe o hotărâre de fond prin care să fie confirmată calitatea lor de moștenitori legali ai defunctului N.I. și totodată întinderea suprafeței de teren la care ar fi îndreptățiți în această calitate.
Recursul este nefondat
Casarea unei hotărâri se poate cere exclusiv pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenții nu au invocat nici un motiv legal de casare, iar susținerile lor, nici nu ar putea fi încadrate în art. 304 C. proc. civ., nereferindu-se la temeiul respingerii apelului și totodată al acțiunii, anume lipsa calității procesuale active.
Examinând din oficiu și modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, pe care s-au întemeiat hotărârile, instanța a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6210/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6247/2004. Civil → |
|---|
