ICCJ. Decizia nr. 6219/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6219
Dosar nr. 3791/200.
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 10 ianuarie 1996 M.I. a chemat în judecată pe R.I., R.A., C.S., C.N., C.M., I.L., S.R., S.I. şi Comisia judeţeană de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Prefecturii Cluj solicitând anularea titlului de proprietate nr. 28397/422 din 28 februarie 1995 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, judeţul Cluj, în favoarea pârâtului R.I., în sensul reducerii suprafeţei de teren înscrise cu 1911 mp identificaţi în tarlaua nr. 411; obligarea pârâţilor R.I. şi R.A. să-i recunoască dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de teren de 2850 mp înscrisă în C.F. nr. 40 Floreşti cu nr. top. 2208, 2209, 2210 şi constatarea că pe respectivul teren a edificat o casă urmând a se dispune ieşirea din indiviziune prin formare şi atribuire de loturi ca şi intabularea în C.F.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, sesizat prin declinare de competenţă, a pronunţat sentinţa nr. 560 din 1 noiembrie 2000 prin care a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâţii să-i recunoască dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1000 mp situat în comuna Floreşti nr. 411, înscris în C.F. nr. 40 Floreşti cu nr. top. 2208, 2209 şi 2210 constatând că pe acest teren a construit o casă compusă din trei camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, două antreuri şi anexe gospodăreşti, dispunând înscrierea construcţiilor în CF.
De asemenea, a dispus ieşirea din indiviziune prin formare de loturi, revenindu-i reclamantului lotul alcătuit din 1000 mp teren şi construcţiile edificate pe acest teren înscrise în C.F. nou cu nr. top. 2209/3 şi intabularea dreptului său de proprietate.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 43 din 15 februarie 2001 a admis în parte apelul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinţei civile nr. 560 din 1 noiembrie 2000 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâţii să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2850 mp situat în comuna Floreşti nr. 411 înscris în C.F. nr. 40 Floreşti cu nr. top. 2209.
A constatat că pe acest teren reclamantul a edificat o casă compusă din 3 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, 2 antreuri, anexe gospodăreşti şi a dispus înscrierea construcţiilor în CF.
De asemenea, a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu nr. top. 2209 în suprafaţă de 5147 mp potrivit expertizei tehnice efectuate de expertul B.M. conform variantei I.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în C.F., asupra terenului cu titlu de cumpărare şi partaj iar asupra construcţiilor cu titlu de construire, conform variantei I –a din acelaşi raport de expertiză.
A menţinut dispoziţiile sentinţei privind respingerea celorlalte capete de cerere.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 3555 din 12 mai 2004 a admis recursul declarat de pârâţii R.I. şi R.A. împotriva deciziei nr. 43 din 15 februarie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care a casat-o şi a respins apelul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinţei nr. 560 din 1 noiembrie 2000 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pe care a menţinut-o.
La 15 iunie 2004, M.I. a solicitat revizuirea acestei din urmă decizii, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi învederând că după pronunţarea deciziei în discuţie, a intrat în posesia unui înscris nou doveditor, respectiv adeverinţa nr. 5246 din 9 iunie 2004 emisă de Consiliul local al comunei Floreşti din care rezultă că în arhiva unităţii nu se găseau registrele rol unic aferente anilor 1963–1970 şi de asemenea anilor 1991–1998 astfel că nu era în măsură să transmită situaţia plăţilor impozitului aferent pe perioada respectivă în ceea ce priveşte imobilul situat în Floreşti, (teren şi clădiri). Drept consecinţă a fost evidenţiată numai perioada 1973–1990 şi apoi 1999–2004.
Susţine revizuientul că înscrisul prezentat întruneşte cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi probează că începând cu anul 1971 a plătit impozitele pentru imobilul în litigiu, teren şi construcţie, ceea ce duce la concluzia că alături de soţia sa R.A. au fost şi sunt proprietarii întregului teren de 2900 mp pe care au edificat construcţia, în loc de 1000 mp cât s-a reţinut de tribunal.
Cererea de revizuire nu este fondată.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea se poate cere în situaţia în care, după darea hotărârii, s-a descoperit un înscris doveditor reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor şi care are o importanţă deosebită în proces în sensul că dacă ar fi fost cunoscut ar fi condus la altă soluţie.
Pe de altă parte, revizuirea unei hotărâri nu poate fi cerută decât pe baza unui înscris nou, care a apărut după pronunţarea acesteia, dar care exista în momentul judecăţii, însă partea interesată nu l-a putut produce din cauza reţinerii de partea adversă, ori dintr-o împrejurare de forţă majoră.
În speţă, înscrisul produs de revizuient nu exista la data soluţionării litigiului întrucât din chiar cuprinsul actului rezulta că a fost eliberat la solicitarea lui M.I. care s-a adresat Consiliului local Floreşti la 8 iunie 2004 după pronunţarea deciziei nr. 3555 din 12 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâre irevocabilă care a finalizat litigiul dintre părţi.
Aşadar, înscrisul în discuţie nu a existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire a fost solicitată. Mai mult în speţă, revizuientul nu a probat împrejurarea mai presus de voinţa sa care l-ar fi împiedicat să prezinte respectivul înscris sau că acesta ar fi fost reţinut de partea potrivnică.
Dimpotrivă, adeverinţa menţionată eliberată la cererea revizuientului atestă faptul că acesta nu a depus suficiente diligenţe în timpul judecării procesului pentru a solicita şi administra toate probele necesare stabilirii corecte a situaţiei de fapt, conduită ce-i este imputabilă şi prin urmare nu o poate invoca ca temei de revizuire a hotărârii criticate.
Din această perspectivă înscrisul prezentat de revizuient chiar dacă ar fi susţinut că nu l-ar fi putut obţine de la autoritatea administrativă emitentă, ceea ce însă nu e cazul în speţă, nu constituie înscris doveditor nou pentru că aşa cum deja s-a relevat neprezentarea lui nu s-a făcut dintr-o cauză de forţă majoră sau pentru că ar fi fost reţinut de partea potrivnică.
În final, menţionatul înscris nici nu este determinant în cauză cât timp nu s-a individualizat suprafaţa de teren pentru care revizuientul plăteşte impozit din 1977 (dos. nr. 3791/2004).
Astfel fiind, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 3555 din 12 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6255/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6211/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
