ICCJ. Decizia nr. 6255/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6255
Dosar nr. 7871/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 3041/2003, reclamantul B.A. a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să emită dispoziţie ca răspuns la notificarea nr. 657 din 2 august 2001 adresată Primăriei Municipiului Bucureşti pentru acţiunile de la SC L.A. BUCUREŞTI, care să fie transformate în acţiuni tranzacţionate pe piaţa de capital în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 835 din 22 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să emită decizie sau, după caz, dispoziţie motivată asupra notificării adresată de reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că Primăria Municipiului Bucureşti nu a răspuns notificării şi nici nu a trimis reclamantei un răspuns de identificare a persoanei deţinătoare.
Tribunalul a considerat că prin nepronunţarea asupra cererii prin emiterea unei decizii sau, după caz, a unei dispoziţii motivate de respingere, reclamantul nu are deschisă în justiţie calea contestării acesteia, acţiunea fiind inadmisibilă.
Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situaţia în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând restituirea în natură sau prin echivalent.
Prin Decizia civilă nr. 642/A din 9 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, a admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a schimbat în tot sentinţa apelată, respingând acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoanei fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că faţă de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, obligaţia de a răspunde notificării revenea Primăriei Municipiului Bucureşti, căreia i-a şi fost adresată, iar nu Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, căruia i se poate solicita, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile prevăzute de text.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, cu motivarea că, raportat la data publicării în Monitorul Oficial a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14 mai 2001, a introdus acţiune în termenul de 9 luni în care putea chema în judecată Statul Român.
Recurentul mai susţine că soluţia curţii de apel a fost pronunţată cu nerespectarea Legii nr. 10/2001, a legilor în vigoare şi comunităţii europene.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Conform art. 303 C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art. 304, pct. 1–10 C. proc. civ.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, exceptând cazurile prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea ori modificarea hotărârii atacate. Motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 302 şi art. 304 C. proc. civ., deoarece în declaraţia de recurs nu a indicat un motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu a formulat critici care, raportat la soluţia pronunţată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Astfel, recurentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a deciziei curţii de apel care, admiţând apelul şi schimbând în tot hotărârea atacată, a respins acţiunea reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cum susţinerile din cererea de recurs nu echivalează cu motivarea acestuia, nefiind relevante raportat la calitatea procesuală a pârâtului, urmează a se face aplicaţiunea art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi a se anula procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.A. împotriva deciziei nr. 642/A/ din 9 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6254/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6219/2004. Civil → |
|---|
