ICCJ. Decizia nr. 6242/2004. Civil. Hotarâre care tine loc de act autentic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6242
Dosar nr. 7033/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 1995 din 2 septembrie 2003, Judecătoria Drăgăşani a admis acţiunea formulată de reclamantul F.I., în contradictoriu cu pârâtul U.G.F. şi a constatat existenţa convenţiei părţilor privind vânzarea-cumpărarea suprafeţei de 0,20 ha teren, situată pe raza Comunei Ştefăneşti, pct. „Vatră Sat", cu vecinii: E – B.E.; V – N.T.; S – Tarla; N – Drum comunal.
S-a stabilit că hotărârea ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat, la data de 16 martie 1996, o convenţie, consemnată în înscrisul sub semnătură privată, intitulat „chitanţă", prin care pârâtul s-a obligat să-i transmită reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,20 ha teren, pentru care pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, alături de coproprietara B.I., conform titlului de proprietate nr. 202/50680 din 15 aprilie 1996. Pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin actul juridic menţionat, refuzând să accepte autentificarea contractului aşa cum dispune art. 2 din Legea nr. 54/1998.
Prin Decizia civilă nr. 183/A din 12 noiembrie 2003, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de pârâtul U.G.F., a schimbat sentinţa apelată şi a respins acţiunea formulată de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut, că prin actul sub semnătură privată, încheiat la data de 16 martie 1996, s-a stabilit termenul de 14 zile în care părţile urmau să încheie actul autentic de vânzare-cumpărare, însă în acelaşi act s-a înscris o clauză de răzgândire, conform căreia cel păgubit are dreptul să fie despăgubit cu dublul preţului achitat în baza convenţiei.
Reţine instanţa, că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1073 şi art. 1077 C. civ., pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Creditorul are doar dreptul la dezdăunări, conform clauzei înscrise în contract.
Se mai reţine, că vecinătăţile înscrise în actul sub semnătură privată nu coincid cu cele înscrise în titlul de proprietate şi că pârâtul nu putea să înstrăineze terenul asupra căruia nu avea drept exclusiv de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, fără să invoce vreun motiv de recurs, susţine că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa de apel a interpretat greşit actul sub semnătură privată. Arată recurentul, că părţile urmau să încheie actul în formă autentică, în termen de 14 zile şi se plăteau despăgubiri numai dacă ambele părţi se răzgândeau. Or, recurentul nu s-a răzgândit, aşa cum se reţine prin hotărârea atacată. Acesta stăpâneşte terenul pentru care a plătit preţul integral, iar pârâtul-intimat urmăreşte să rămână şi cu terenul şi cu suma încasată cu titlu de preţ.
Mai susţine recurentul, că pârâtul este de rea-credinţă, pentru că terenul care face obiectul convenţiei este situat în intravilan, vecinii sunt cei înscrişi în titlul de proprietate, iar sora acestuia nu a pretins că nu ar fi de acord cu întocmirea actului.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de recurent fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 8 şi 9. C. proc. civ., însă aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.
Corect instanţa de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, datorită clauzei înscrise în contract, precum şi pentru faptul că dreptul de proprietate asupra terenului nu aparţine pârâtului în exclusivitate.
Convenţia încheiată de părţi este o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare (antecontract) prin care acestea s-au obligat să încheie contractul în formă autentică, în termen de 14 zile, iar în antecontract s-a înserat clauza, potrivit cu care - dacă una din părţi se răzgândeşte, cel păgubit să fie despăgubit cu suma dublă.
Conform acestei clauze, oricare din părţi era în drept să se răzgândească, adică să îşi revoce consimţământul, fără ca pentru desfiinţarea convenţiei să fie necesar să se răzgândească ambele părţi, aşa cum susţine recurentul.
Hotărârea care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, având caracter constitutiv de drepturi, condiţia esenţială pentru a putea fi pronunţată este ca, la momentul judecăţii, partea din patrimoniul căreia urmează a fi transmis dreptul de proprietate (promitentul- vânzător) să aibă calitatea de proprietar exclusiv al lucrului vândut, aşa cum s-a reţinut prin hotărârea atacată.
Deoarece una din condiţiile obiectului contractului prin care se stabileşte obligaţia de a da este ca lucrul să aparţină celui care se obligă la transmiterea dreptului real, nu este posibil a se pronunţa o hotărâre care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare pentru întregul bun, cum s-a solicitat în prezenta cauză, dacă promitentul vânzător are doar o cotă ideală din dreptul de proprietate.
De aceea, în speţă, suprafaţa de teren făcând obiectul proprietăţii comune pe cote părţi, transmiterea dreptului de proprietate era posibilă, numai cu acordul unanim al coproprietarilor, iar acordul coproprietarei B.I., care nu este parte în antecontract şi nici în proces, nu poate fi dedus din faptul că aceasta nu a făcut opoziţie la vânzare, aşa cum susţine recurentul.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul F.I. împotriva deciziei civile nr. 183/A din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6256/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6246/2004. Civil. Succesiune. Recurs → |
|---|
