ICCJ. Decizia nr. 6250/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6250
Dosar nr.7424/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6093 din 11 septembrie 2003, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanţii-pârâţi D.M. şi D.I., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi Ş.E. şi Ş.C.
S-a admis cererea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie formulate de pârâţii-reclamanţi, împotriva chemaţilor în garanţie N.S. şi N.M. şi au fost obligaţi pârâţii-reclamanţi să lase reclamanţilor-pârâţi, în deplină proprietate şi posesie, apartamentul nr. 4, situat în Bucureşti.
Reclamanţii-pârâţi au fost obligaţi să plătească pârâţilor-reclamanţi suma de 67.100.000 lei, contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate la apartament, iar chemaţii în garanţie au fost obligaţi să le plătească suma de 332.400.000 lei reprezentând valoarea apartamentului.
A fost respinsă cererea pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 186 din 8 februarie 2001 şi au fost obligaţi pârâţii-reclamanţi să plătească reclamanţilor-pârâţi suma de 12.690.000 lei cheltuieli de judecată, iar chemaţii în garanţie au fost obligaţi să plătească pârâţilor-reclamanţi suma de 25.951.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâţii-reclamanţi Ş.E. şi Ş.C. împotriva acestei hotărâri a fost anulat ca netimbrat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin Decizia civilă nr. 708 A din 19 decembrie 2003.
Instanţa de apel a reţinut că apelanţii, deşi au fost legal citaţi cu menţiunea achitării sumelor de 34.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar, nu s-au conformat acestei obligaţii, care, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, se execută anticipat. De aceea, cererea de apel se anulează, conform art. 20 alin. (3) din lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii-reclamanţi Ş.E. şi Ş.C., care invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susţin că în mod greşit au fost citaţi la adresa din str. C nr. 23, deşi locuiesc în apartamentul situat în Bucureşti, str. N.C., nr. 68.
Arată recurenţii, că la instanţa de fond au fost citaţi la ambele adrese, expertul i-a citat la domiciliul din str. N.C., iar la adresa din str. C. se află apartamentul care face obiectul procesului.
Recursul este întemeiat.
Criticile formulate de recurenţi fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar dispoziţiile acestui text sunt incidente în cauză, deoarece pentru termenul când s-a soluţionat cererea de apel, pârâţii-apelanţi nu au fost legal citaţi.
În cererea înregistrată la instanţă, la data de 28 august 2002, reclamanţii D.M. şi D.I. au solicitat ca actele de procedură să fie comunicate pârâţilor Ş.E. şi Ş.C. în Bucureşti, str. N.C., precum şi în Bucureşti, str. C., iar pentru primul termen de judecată (25 septembrie 2002), la instanţa de fond, aceştia au fost citaţi la ambele adrese.
La instanţa de apel, pârâţii au fost citaţi, cu menţiunea că au obligaţia să plătească taxele de timbru, numai în Bucureşti, str. C., iar procedura a fost îndeplinită prin afişarea actului pe uşa principală a locuinţei.
La adresa unde s-a făcut citarea, se află apartamentul care face obiectul procesului, însă recurenţii au dovedit cu xerocopiile cărţii de identitate, anexate la declaraţia de recurs, că au domiciliul în Bucureşti, str. N.G.C.
De altfel, reclamanţii-intimaţi, indicând în acţiune ambele adrese, au confirmat că pârâţii-recurenţi nu locuiesc, efectiv, în apartamentul situat în str. C.
De aceea, instanţa de apel, la primul termen de judecată, trebuia să constate că nu poate hotărî asupra cererii de apel, decât după citarea apelanţilor la ambele adrese indicate în acţiune.
Susţinerea intimaţilor că procedura de citare nu este nulă, deoarece sunt realizate cerinţele art. 90 C. proc. civ., prin citarea recurenţilor la adresa din str. C., nu este întemeiată.
Procedura de citare ar fi fost legal îndeplinită, la domiciliu sau reşedinţa părţii, aşa cum prevede art. 90 C. proc. civ., numai în ipoteza în care nu erau indicate două domicilii ale pârâţilor, la care chiar reclamanţii au cerut ca aceştia să fie citaţi.
Prin urmare, se constată că procedura de citare cu recurenţii, pentru termenul când s-a soluţionat cererea de apel, nu a fost legal îndeplinită, fiind încălcate atât dispoziţiile înscrise în art. 85 şi urm. C. proc. civ., care consacră principiul că părţile trebuie citate în proces pentru a se realiza dreptul lor de apărare, cât şi cele înscrise în art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care stabileşte obligaţia instanţei de a cita părţile, în şedinţă, pentru termenul fixat.
De aceea, sunt incidente dispoziţiile înscrise în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru că în cazul neîndeplinirii procedurii de citare nulitatea fiind prevăzută de lege, vătămarea este presupusă până la dovada contrară.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat de pârâţi, va fi casată hotărârea atacată şi, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii-reclamanţi Ş.E. şi Ş.C. împotriva deciziei nr. 708/A din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6286/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6256/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
