ICCJ. Decizia nr. 6246/2004. Civil. Succesiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6246
Dosar nr. 7212/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2240 din 6 octombrie 2003, Judecătoria Călăraşi a admis acţiunea formulată de reclamantul U.T., în contradictoriu cu pârâtele U.Ş., U.M. şi A.C., a luat act că s-a renunţat la cererea completatoare privitoare la scoaterea din masa de împărţit a îmbunătăţirilor în valoare de 4.250.000 lei şi partajarea pasivului succesoral în sumă de 5.979.134 lei şi s-a constatat că de pe urma lui U.S., decedat la data de 17 februarie 1991, a rămas ca masă succesorală imobilul situat în Călăraşi, compus din suprafaţa de 443 mp teren şi casa de locuit în valoare de 125.328.976 lei, iar ca moştenitori părţile, care au fiecare câte ¼ din moştenire.
S-a dispus ieşirea din indiviziune şi s-a atribuit pârâtei U.M. lotul nr.1, în valoare totală de 59.123.966 lei, iar reclamantului U.T. lotul nr. 2, în valoare de 66.204.830 lei.
S-a stabilit că loturile vor fi delimitate, conform planşei anexă la raportul de expertiză, care face parte integrantă din hotărâre.
Reclamantul U.T. a fost obligat să-i plătească pârâtei A.C. suma de 31.332.199 lei, iar pârâtei U.Ş. suma de 3.540.432 lei. Pârâta U.M. a fost obligată să-i plătească pârâtei U.Ş. suma de 27.791.767 lei, iar pârâtele au fost obligate la plata sumei de 1.167.750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la decesul autorului părţilor, U.S., a rămas ca moştenire cota de ½ din imobilul indicat în acţiune, pentru că ½ din bun, care include şi spaţiile comerciale, a fost înstrăinată în cote egale reclamantului şi pârâtei U.M., prin actul autentificat sub nr. 773/1991. Contractul de vânzare-cumpărare este valabil, deoarece acţiunea în anularea actului, care a făcut obiectul dosarului nr. 1618/1998 a Judecătoriei Călăraşi, formulată de A.M., a fost respinsă.
Valoarea bunului a fost stabilită de expert, iar cele două loturi se delimitează conform liniei de culoare roşie din planşa care este parte componentă a raportului de expertiză.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 499 din 12 martie 2004, a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâta A.C. şi a admis apelul declarat de pârâta U.M. A fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că s-a atribuit pârâtei apelante U.M. construcţia compusă din casă în valoare de 72.969.492 lei, bucătărie în valoare de 13.375.304 lei şi terenul în suprafaţă de 443 mp, în valoare de 125.328.796 lei.
Pârâta U.M. a fost obligată să plătească reclamantului şi pârâtelor U.Ş. şi A.C. câte 31.332.199 lei sulte în compensare.
Instanţa de apel a reţinut că, raportat la criticile formulate de apelanta A.C., s-a stabilit obligaţia acesteia de a plăti suma de 692.336 lei taxă judiciară de timbru, în plus faţă de suma de 85.000 lei taxă judiciară de timbru plătită iniţial, şi i s-a pus în vedere că trebuie să-şi execute obligaţia până la termenul din data de 5 martie 2004. Deoarece apelanta nu a plătit taxa de timbru datorată, apelul se anulează ca insuficient timbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Referitor la apelul declarat de pârâta U.M., instanţa reţine că este întemeiată numai critica privitoare la atribuirea în natură a imobilului, deoarece reclamantul a fost de acord ca bunul să-i fie atribuit acesteia, iar celelalte părţi nu au cerut să le fie atribuit imobilul în natură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.C.
Recursul este nul.
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
În cauză, pârâta-apelantă, căreia hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 15 martie 2004, a declarat recurs la data de 29 martie 2004, fără să invoce şi să dezvolte vreun motiv de recurs.
Cererea de recurs cuprinde menţiunea că motivele de recurs vor fi depuse ulterior, în termenul legal, însă până la data de 31 martie 2004, când a expirat termenul prevăzut de lege pentru motivarea recursului, recurenta nu a depus la dosar motivele de recurs.
Motivele pentru care s-a declarat recursul au fost depuse la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 26 aprilie 2004, iar ulterior, la data de 8 noiembrie 2004, s-au depus precizări la cererea de recurs.
Întrucât nu se invocă vreun motiv de ordine publică, pentru a fi incidente dispoziţiile înscrise în art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să se constate nul recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de pârâta A.S.C. împotriva deciziei civile nr. 499/A din 12 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6242/2004. Civil. Hotarâre care tine loc de... | ICCJ. Decizia nr. 6185/2004. Civil → |
|---|
