ICCJ. Decizia nr. 6301/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6301
Dosar nr. 9339/2004
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 20 ianuarie 2003, numitul P.R.G.Ş. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1537 din 19 decembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Timişoara în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând ca notificarea sa vizând acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul preluat de Statul Român să fie înaintată Prefecturii Timiş pentru rezolvare.
În motivarea acţiunii contestatorul a arătat că este moştenitorul defuncţilor P.G. şi G.P., care au fost proprietari tabulari ai imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 2817, nr. top 9268, preluat în patrimoniul Statului Român prin expropriere, în temeiul Decretului nr. 111/1959. Ulterior parcela a fost transcrisă în C.F. nr. 19269 Timişoara, ca proprietate a statului în administrarea operativă a Universităţii Timişoara şi a fost dezmembrată în trei suprafeţe distincte, pe care s-au construit cămine studenţeşti şi alte spaţii–anexă. În acest context contestatorul a solicitat acordarea, în echivalent, de despăgubiri băneşti însă în mod nelegal Primarul municipiului Timişoara, prin Decizia atacată, a respins cererea de acordare a despăgubirilor băneşti şi a înaintat notificarea spre soluţionare Universităţii din Timişoara.
La termenul de judecată din 13 mai 2003 contestatorul a formulat o "precizare de acţiune", solicitând ca instanţa să oblige Primarul municipiului Timişoara la restituirea unui teren în suprafaţă de 675 mp, echivalent al celui preluat de la antecesorii săi.
Pe parcursul soluţionării cauzei au fost introduşi în proces, în calitate de pârâţi, Consiliul Local Timişoara şi Prefectura Judeţului Timiş.
Examinând probatoriile administrate, tribunalul a reţinut în esenţă că:
- imobilul expropriat intră sub incidenţa prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, Universitatea din Timişoara fiind o unitate bugetară din învăţământ;
- în consecinţă, ea nu este o entitate investită cu soluţionarea notificării în sensul arătat în cap. II art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin HG nr. 498/2003, astfel încât soluţia adoptată prin dispoziţia atacată este greşită;
- imobilul ce a aparţinut antecesorilor contestatorului se înscrie în prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel încât potrivit art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, cererea de restituire prin echivalent se adresează primăriei în a cărei rază s-a aflat imobilul iar conform alin. (2) din text, măsurile reparatorii se stabilesc prin dispoziţie motivată a primarului, cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice; în acest context rezultă că dispoziţia Primarului prin care notificarea a fost înaintată Universităţii Timişoara este contrară dispoziţiilor art. 11 şi art. 33 din Legea nr. 10/2001;
- în ceea ce priveşte "precizarea de acţiune" s-a arătat că aceasta urmează să fie soluţionată de către entitatea investită cu soluţionarea notificării.
În raport de aceste considerente, Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 543 din 17 iunie 2003, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia atacată şi a obligat Primăria Municipiului Timişoara să soluţioneze notificarea.
Apelul declarat de pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local Timişoara, prin care s-a susţinut că dispoziţia s-a emis corect întrucât Universitatea din Timişoara are în administrare imobilul a fost respins, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 166 din 7 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva deciziei au declarat recurs nemotivat în drept Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul, reiterând critica formulată prin apel.
Recursul este nefondat.
Ambele instanţe au stabilit în mod corect că imobilul în litigiu face parte dintre cele preluate de stat şi ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, fiind deci incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001; el se află în proprietatea Statului Român, în favoarea Universităţii din Timişoara fiind constituit un "drept de administrare operativă" iar pe terenul pentru care reclamantul solicită despăgubiri este construit Căminul nr. 15 din Complexul studenţesc.
Or, conform prevederilor art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor pentru care se solicită restituirea în echivalent persoana îndreptăţită adresează notificarea primăriei în raza căreia se află imobilul iar măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc prin dispoziţia motivată a primarului.
Faţă de aceste dispoziţii legale, coroborate cu cele ale art. 11 din Legea nr. 10/2001, este pe deplin justificată concluzia instanţelor în sensul că dispoziţia primarului este nelegală şi se impune a fi anulată.
Aşa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 166 din 7 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6284/2004. Civil. Conflict de drepturi. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6305/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
