ICCJ. Decizia nr. 6403/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6403
Dosar nr. 19020/2004
Şedinţa publică din 6 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 18 februarie 2003 M.I. şi M.T. au cerut Primăriei Municipiului Galaţi acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Galaţi, compus din teren în suprafaţă de 196,80 mp şi construcţie. Întrucât unitatea deţinătoare nu s-a conformat dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 aceleaşi solicitări au fost reiterate prin acţiunea formulată la 9 octombrie 2003.
Persoanele îndreptăţite au arătat că au dobândit imobilul în anul 1956, prin act de vânzare cumpărare, ulterior acesta fiind preluat de stat urmare donaţiei autentificată sub nr. 2511 din 15 iunie 1987, a cărei nulitate absolută a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 10137 din 29 noiembrie 2001 a Judecătoriei Galaţi.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 52 din 22 ianuarie 2004, a respins acţiunea cu motivarea că dreptul de a ataca în justiţie se naşte numai după emiterea ofertei şi respectiv refuzarea acesteia iar inexistenţa ofertei nu poate duce la concluzia că aceasta a fost refuzată.
Apelul reclamanţilor a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 899 din 9 iunie 2004, a schimbat în tot sentinţa şi rejudecând, a admis acţiunea, obligând pârâta să emită dispoziţie potrivit Legii nr. 10/2001.
Totodată s-a respins ca prematur introdus capătul de cerere privind stabilirea de despăgubiri împotriva Prefecturii Judeţului Galaţi şi Primăriei Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pârâta era obligată să se pronunţe prin decizie asupra solicitării de restituire în echivalent, apreciind totodată, în raport de inexistenţa unei decizii sau dispoziţii, ca prematur formulate celelalte capete de cerere.
În cauză, au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., atât reclamanţii cât şi pârâta.
În recursul lor, reclamanţii M.I. şi M.T., susţin în esenţă că li s-a creat o situaţie mai grea, în propria cale de atac, în sensul considerării acţiunii ca prematur introdusă.
Totodată, se mai arată, cum termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prevăzut de art. 23 din lege, a expirat, instanţa trebuia să „ordone" prezentarea dispoziţiei sau, luând act de prezentarea adresei nr. 1043/2001 prin care Prefectura a respins cererea de acordare a despăgubirilor, să cerceteze pe fond cererea reclamanţilor.
Prin criticile formulate împotriva aceleiaşi hotărâri, Primăria Municipiului Galaţi susţine în esenţă că dreptul persoanei de a se adresa justiţiei se naşte numai după parcurgerea procedurii prealabile, prevăzută de lege.
Ambele recursuri formulate sunt nefondate urmând a fi respinse, în baza considerentelor ce succed:
Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, faţă de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în echivalent, menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptăţită.
În ipoteza prevăzută de art. 36 alin. (2) şi (3) din aceeaşi lege, măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti trebuie să facă obiectul unei oferte concrete din partea unităţii deţinătoare sau, după caz, a primăriei.
Luând act că pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din lege, în mod corect instanţa de control judiciar, a dispus obligarea acesteia de a se pronunţa prin decizie sau, dispoziţie motivată, dând curs chiar cererii formulată de către reclamanţi, prin acţiunea introdusă la 9 octombrie 2003.
Respingerea ca prematur formulată a unuia din capetele de cerere ale acţiunii, nu poate fi interpretată ca o înrăutăţire a situaţiei reclamanţilor în propria lor cale de atac, în condiţiile în care instanţa de fond, a respins în întregime acţiunea.
De altfel, în contextul unei acţiuni informe şi greşit concepute, instanţa nu putea să dispună, conform unui capăt de cerere, obligarea pârâtei de a emite dispoziţie privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti iar potrivit unui alt capăt de cerere, care îl contrazice pe primul, să stabilească ea însăşi valoarea despăgubirilor.
Nefondat este şi recursul pârâtei Primăria Municipiului Galaţi în condiţiile în care, deşi sesizată de către reclamanţi în repetate rânduri (a se vedea filele 6-9, 18 şi 46, dosar nr. 2240/2003 al Tribunalului Galaţi) nu s-a conformat dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din lege, iar din corespondenţa purtată între cele două pârâte şi reclamante nu rezultă că lipsa dispoziţiei ar fi fost cauzată de neîndeplinirea cerinţelor art. 21 alin. (3) din lege.
În considerarea celor ce preced, recursurile urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii M.I., M.T. şi de pârâţii Consiliul Local Galaţi şi Primarul Municipiului Galaţi împotriva deciziei nr. 899 din 9 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6405/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6400/2004. Civil. Contestatie Lg. 10/2001.... → |
|---|
