ICCJ. Decizia nr. 6432/2004. Civil. Partaj bunuri comune. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6432
Dosar nr. 3598/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.M.M. a chemat în judecată pe pârâta S.M. şi a solicitat partajarea unui apartament dobândit de părţi în timpul căsătoriei.
Prin sentinţa civilă nr. 5678 din 3 octombrie 2002 Judecătoria Piteşti a admis acţiunea, a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul în litigiu, în cote de ½ fiecare şi după omologarea raportului de expertiză tehnică, bunul a fost atribuit pârâtei care a fost obligată să plătească reclamantului o sultă în valoare de 183.431.286 lei.
Tribunalul Argeş, prin Decizia civilă nr. 598 din 7 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat e pârâtă şi a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea apelului.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 1178 din 23 iunie 2003 a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei civile nr. 518 din 07 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Argeş, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 5678 din 3 octombrie 2002 a Judecătoriei Piteşti pe care o schimbă în tot, iar pe fond respinge acţiunea formulată de reclamant.
Instanţa a reţinut că între părţi a intervenit o tranzacţie cu privire la partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, consfinţită printr-o hotărâre de expedient şi anume sentinţa civilă nr. 9335 din 19 noiembrie 2001 a Judecătoriei Piteşti.
Această hotărâre nu a fost atacată de părţi şi nici nu s-a solicitat nulitatea contractului intervenit între părţi.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 1178 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, pe care o consideră nelegală şi solicită casarea acesteia şi respingerea recursului declarat de pârâta S.M. şi menţinerea deciziei nr. 598 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului Argeş.
În motivarea recursului în anulare se susţine că tranzacţia încheiată de foştii soţi se referă explicit numai la bunurile mobile coachizite pe care părţile au înţeles să le împartă în acest mod şi efectele ei nu se pot prelungi şi asupra altor bunuri comune, cum este cazul apartamentului, a cărui partajare putea fi cerută ulterior.
Mai mult, nici o dispoziţie legală nu reglementează partajul bunurilor numai în cadrul unui singur litigiu, ci dimpotrivă dispoziţiile art. 36 alin. (2) C. fam., se pot împărţi prin hotărâre judecătorească bunurile comune sau numai o parte din ele.
Recursul în anulare este fondat.
Din probele administrate rezultă că părţile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul în litigiu prin contract de vânzare-cumpărare şi că preţul a fost achitat de ambii soţi în contribuie egală.
Hotărârea de expedient nr. 9335 din 19 noiembrie 2001 a Judecătoriei Piteşti consfinţeşte învoiala părţilor la acea dată, numai cu privire la partajarea între ei a bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei.
Este adevărat că din înscrisul constatator al convenţiei rezultă că părţile au căzut de acord, la data respectivă, că nu vor mai emite pretenţii în viitor cu privire la bunurile comune, fără însă a face referire la natura acestor bunuri.
Conform art. 1704 C. civ. tranzacţia este un contract prin care părţile termină un proces început, potrivit art. 1709 C. civ. tranzacţiile se mărginesc numai la obiectul lor; renunţarea făcută în toate pretenţiile şi acţiunile, cuprinde numai ce se raportă la pricinile asupra cărora a urmat tranzacţia, iar art. 1710 C. civ. precizează că „tranzacţia nu se întinde decât asupra pricinilor de care tratează…".
Prin urmare, întrucât tranzacţia încheiată între foştii soţi se referă explicit numai la bunurile mobile pe care părţile au înţeles să le împartă, efectele acesteia nu se pot extinde şi asupra altor bunuri.
Deci, prin acţiune ulterioară se poate solicita împărţeala bunurilor imobile dobândite în timpul căsătoriei, cum este cazul în speţă.
Astfel fiind, în mod nelegal a procedat instanţa de recurs care a reţinut incidenţa art. 1201 C. civ. cu privire la autoritate de lucru judecat.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare va fi admis şi hotărârea atacată casată, cu consecinţa respingerii recursului pârâtei.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1178 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, pe care o casează.
Respinge recursul declarat de pârâta S.(C.)M. împotriva deciziei civile nr. 598 din 7 aprilie 2003 a Tribunalului Argeş.
Obligă intimata-pârâtă S.M. să plătească intimatului-reclamant S.M.M. suma de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6461/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 624/2004. Civil → |
|---|
