ICCJ. Decizia nr. 6461/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6461
Dosar nr. 7321/2004
Şedinţa de la 18 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 194 din 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de pârâta SC M. SA Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 354 din 25 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 354 din 25 aprilie 2003, Tribunalul Timiş a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta D.M., W.K., W.J. jr., H.A., S.E.(născută H.) şi K.W. împotriva pârâţilor SC M. SA şi Consiliul Local Săcălaz, a anulat Decizia nr. 269 din 3 iunie 2002 emisă de pârâta SC M. SA şi a constatat că imobilul construcţii, situat în comuna Săcălaz, înscris în C.F. nr. 859 Săcălaz, constând în obiectivul „moară cu aburi", edificat pe terenul cu nr. top 4743/806, precum şi utilajele şi instalaţiile aferente au fost preluate fără titlu în proprietatea statului.
A dispus restabilirea situaţiei anterioare prin radierea dreptului de proprietate al SC M. SA precum şi a dreptului de administrare a Î.R.I.L. B. Timişoara.
A dispus intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanţilor, după cum urmează: W.J. jr. - 58%; W.K.- 17,22%; D.E.M. - 17,22%; H.A. - 2,4%; S.E.- 2,4%; K.W. - 2,4%, cu titlu de moştenire şi restituire.
Tribunalul a reţinut că moara cu aburi a constituit proprietatea SC P.M.C. SPA Săcălaz", înregistrată în registrul comerţului cu nr. F.S. 278/1931.
Antecesorii reclamanţilor, care au constituit o familie, au avut calitatea de acţionari la această societate comercială, deţinând 99,2% din capitalul social, repartizarea acţiunilor fiind făcută astfel: W.J. senior - 888 acţiuni (31,71% din capitalul social), W.E.- 559 de acţiuni (19,96% din capitalul social), H.P. senior - 163 de acţiuni (5,82%), H.B. - 37 de acţiuni (1,32%) şi W.J. junior - 1130 de acţiuni (40,35%).
Imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 119/1948, împreună cu utilajele, iar după apariţia Legii nr. 10/2001, reclamanţii au notificat unitatea deţinătoarea, aceasta răspunzând prin Decizia nr. 269 din 3 iunie 2002.
Unitatea deţinătoare este SC M. SA, care şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, în baza art. 20 din Legea nr. 15/1990, societatea privatizându-se ulterior prin cumpărarea de acţiuni.
Tribunalul a constatat că bunul a trecut în proprietatea statului fără titlu, deoarece întreprinderea „Prima moară cilindrică" nu este evidenţiată în nici una din listele anexă la Legea nr. 119/1948.
S-a mai constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 şi art. 46 din legea nr. 10/2001, imobilul intrând în proprietatea SC M. SA prin efectul legii, art. 20 din Legea nr. 15/1990, iar nu în cadrul procesului de privatizare.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC M. SA. Apelanta a susţinut că imobilul în litigiu figurează în M. Of. nr. 229 din 2 octombrie 1948, la capitolul pentru Judeţul Timiş. Mai susţine apelanta că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 27 şi art. 46 din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care imobilul a trecut în patrimoniul său cu respectarea dispoziţiilor legale privind procesul de privatizare. În această situaţie, reclamanţii aveau dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent şi trebuiau să transmită notificarea autorităţii implicate în privatizare, respectiv A.P.A.P.S.
Curtea de Apel Timişoara a constatat că apelul este nefondat.
Analizând separat situaţia juridică a terenului şi a construcţiei, instanţa de apel a reţinut că prin dispoziţia nr. 1999 din 29 noiembrie 2001 a Primarului comunei Săcălaz, terenul a fost restituit reclamanţilor.
În ceea ce priveşte construcţia, s-a constatat că tribunalul a reţinut în mod greşit faptul că trecerea în proprietatea statului a avut loc fără titlu pentru că nu figura în anexele legii. În condiţiile în care Legea nr. 119/1948 prevedea două metode prin care se realiza individualizarea imobilelor, menţionarea în listele anexe şi menţionarea categoriilor de imobile cu indicarea criteriilor de individualizare, imobilul în discuţie a intrat în categoria prevăzută de art. 1 pct. 50 din lege.
Avându-se în vedere, totuşi, că statul nu a acordat despăgubirile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 119/1948, s-a reţinut că imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
Curtea de Apel a mai constatat că prima instanţă a reţinut corect că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, fiind vorba despre un imobil preluat fără un titlu valabil, şi nici dispoziţiile art. 46 din lege, întrucât imobilul nu a intrat în proprietatea pârâtei în cadrul procesului de privatizare ci în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990. Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 3 lit. h) şi art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Timişoara, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta SC M. SA
Fără a indica vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pârâta a susţinut că Decizia curţii de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii. S-a arătat, astfel, că nu s-a dovedit că foştii proprietari nu au fost despăgubiţi, deoarece Legea nr. 119/1948 instituia un sistem propriu de despăgubiri, constând în anularea datoriilor fostelor proprietăţi şi emiterea de către magistraţi a deciziilor de despăgubire.
S-a mai susţinut că instanţa de apel a constatat greşit că titlul de proprietate nu s-a transmis în cadrul procesului de privatizare. Prima privatizare totală a întreprinderilor a fost făcută în baza Legii nr. 58/1991, prin care patrimoniul societăţilor comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990 a trecut în proprietatea privată a statului şi cetăţenilor.
Având în vedere motivele invocate, Înalta Curte va analiza recursul declarat din punctul de vedere al dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele motive:
Conform dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în situaţia în care imobilul, preluat cu titlu valabil, este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, notificarea se adresează instituţiei publice implicate în procesul de privatizare în raza căreia este sau era situat imobilul.
Prin urmare, aplicabilitatea art. 27 este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a 2 elemente.
- preluarea proprietăţii cu titlu valabil.
- faptul evidenţierii în patrimoniul unei societăţi privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale.
În ipoteza în care se constată că doar una dintre aceste condiţii a fost îndeplinită, procedura aplicării măsurilor reparatorii este guvernată de dispoziţiile art. 20 din lege deoarece art. 27 este de strictă interpretare.
În cauza de faţă este de necontestat faptul că unitatea deţinătoare este unitate privatizată, făcând obiectul unor proceduri de privatizare îndeplinite cu respectarea actelor normative în vigoare, respectiv a Legii nr. 58/1991.
Trebuie subliniat că, în sensul art. 27 din Legea nr. 10/2001, nu este necesar ca imobilul în sine să fi făcut obiectul actelor juridice încheiate pe parcursul procedurii privatizării, ci ca unitatea în patrimoniul căreia se află să fi fost privatizată conform cerinţelor legale.
Acesta este motivul pentru care susţinerea instanţei de apel în sensul că imobilul a fost dobândit de pârâtă în baza art. 20 din Legea nr. 15/1990, iar nu în cadrul procesului de privatizare, nu este întemeiată sub aspectul înlăturării aplicabilităţii art. 27 din lege.
În schimb, este judicioasă constatarea instanţei de apel în sensul că imobilul a fost preluat în proprietatea statului fără titlu valabil.
Astfel, conform art. 11 din Legea nr. 119/1948, statul era obligat să acorde despăgubiri proprietarilor şi acţionarilor întreprinderilor naţionalizate.
Faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că foştii proprietari ar fi beneficiat de despăgubirile prevăzute prin lege, conduce la concluzia că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil. De altfel, pârâta invocă pentru prima dată în cadrul procedurii parcurse această apărare, deşi prin precizările la acţiune, depuse la data de 11 octombrie 2002 la Tribunalul Timiş, reclamanţii au arătat că nu au fost acordate despăgubiri, aspect ce face ca preluarea să nu fi avut loc cu respectarea dispoziţiilor legale.
Prin urmare, nefiind vorba despre un imobil preluat cu titlu valabil, art. 27 din Legea nr. 10/2001 nu este incident, chiar dacă bunul se află în evidenţele unităţii deţinătoare, privatizate conform cerinţelor legale.
Pe cale de consecinţă, notificarea reclamanţilor trebuia să parcurgă procedura instituită de dispoziţiile art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, sesizând unitatea deţinătoare, lucru care s-a şi întâmplat, iar măsura reparatorie la care aceştia aveau dreptul a fost corect stabilită de instanţe ca fiind aceea a restituirii în natură a construcţiei.
Pentru toate cele de mai sus, Înalta Curte va privi ca nefondat recursul declarat de pârâtă şi, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de a fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, constatând că aceştia nu au indicat cuantumul cheltuielilor şi nici nu au depus la dosar acte care să ateste efectuarea lor, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Timişoara împotriva deciziei civile nr. 194 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Respinge cererea formulată de intimaţii - reclamanţi D.M.E., W.K., W.J. jr., H.A., S.E. şi K.W., de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6445/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6432/2004. Civil. Partaj bunuri comune.... → |
|---|
