ICCJ. Decizia nr. 6527/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6527
Dosar nr. 20471/2004
Şedinţa publică din 8 septembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
G.E. şi U.E. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 2472 din 8 decembrie 2002 a Primarului municipiului Timişoara referitoare la notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat restituirea apartamentelor nr. 1, 3, 6, 7, 11 şi 12 situate în Timişoara, , înscrise în C.F. colectivă 29520/Timişoara nr. topo 17176 şi C.F. individual nr. 29521/Timişoara.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 504 din 26 aprilie 2004 a admis în parte contestaţia, a anulat dispoziţia atacată şi a obligat Primarul municipiului Timişoara să analizeze în fond notificarea formulată de G.E. şi să emită o nouă dispoziţie sau deciziei motivată potrivit aceleiaşi proceduri administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.
S-a reţinut că în mod greşit a fost respinsă notificarea petentei G.E. cu motivarea că nu a făcut dovada calităţii de moştenitor şi a dreptului de proprietate. La dosar au fost depuse actele de stare civilă ce atestă calitatea de persoană îndreptăţită, precum şi acte care atestă calitatea fostelor proprietare tabulare.
Cu privire la contestatoarea U.E. instanţa a reţinut că aceasta nu a depus notificarea în termenul stabilit de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatoarea U.E. şi pârâtul Primarul municipiului Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 1957 din 22 septembrie 2004 a respins ambele apeluri.
Hotărârea instanţei de apel a fost atacată cu recurs de Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local al municipiului Timişoara, invocându-se motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că instanţa nu a apreciat corect probatoriul aflat la dosarul cauzei, reclamanta G.E. nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi a dreptului de proprietate invocat, necompletând dosarul administrativ în termenul prevăzut de lege (1 iulie 2003) care este un termen de decădere şi nu de recomandare.
Recursul se priveşte ca nefondat.
În baza Legii nr. 112/1995 Comisia judeţeană de aplicare a acestei legi a emis hotărârea prin care s-a restituit în natură celor două petente apartamentul nr. 4 din imobilul în discuţie, situaţie ce a fost corect reţinută de instanţa de fond. Această hotărâre a fost dată în constatarea calităţii reclamantelor de moştenitoare a fostei proprietare tabulare şi era opozabilă pârâtului şi în consecinţă suficientă pentru a face dovada calităţii de persoană îndreptăţită.
Nici motivul de recurs privind caracterul termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu a fost greşit calificat de instanţă, respectiv de cea de apel, ca fiind de recomandare şi nu de decădere.
Numai termenul pentru depunerea notificării (art. 21 din Legea nr. 10/2001) este un termen de decădere, corect caracterizat de instanţe.
În consecinţă, actele doveditoare a calităţii de persoană îndreptăţită pot fi depuse şi în faţa instanţei, adică în faza judiciară.
Faţă de cele arătate motivele de casare invocate un sunt fondate, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 1957 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6528/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6440/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
