ICCJ. Decizia nr. 6528/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6528
Dosar nr. 20882/2004
Şedinţa publică din 8 septembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 103 din 18 februarie 2004 a Tribunalului Alba, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de F.C. împotriva Dispoziţiei nr. 899/2003 emisă de Primarul Municipiului Blaj, dispunându-se anularea acestei dispoziţii prin care a fost respinsă notificarea nr. 162/2001 depusă de reclamantă şi retrocedarea în natură a imobilului înscris în C.F. 47 Mănărade nr.top 114/1, 114/2, 115/1, 115/2, casă, curte şi grădină, proprietatea reclamantei şi a defunctului ei soţ F.G., decedat la 19 iulie 1997. Totodată s-a dispus obligarea reclamantei de a restitui Statului Român suma de 35.000 lei, actualizată cu indicele de inflaţie pe perioada 1983–18 februarie 2004. S-a dispus şi intabularea în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, în cotă de ½, cu titlu de retrocedare în baza Legii nr. 10/2001, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere în esenţă că imobilul în litigiu, proprietatea reclamantei şi a defunctului său soţ, a fost preluat de stat în anul 1983, în aplicarea prevederilor Decretului 223/1974, ca urmare a plecării proprietarilor din ţară, care au fost despăgubiţi cu suma de 35.000 lei.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 19/2001, în sensul cărora sunt considerate ca fiind preluate abuziv imobilele ce au făcut obiectul Decretului nr.223/1974, precum şi a prevederilor art. 3, art. 9 şi art. 12 din lege, care reglementează posibilitatea restituirii în natură a unor imobile cu condiţia rambursării despăgubirilor primite, la valoarea actuală.
Apelul declarat de Primăria Municipiului Blaj împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1491 din 8 octombrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
S-a considerat că instanţa de fond a dat o interpretare corectă dispoziţiilor aplicabile din Legea nr. 10/2001 şi că nu există nici un impediment pentru restituirea în natură a bunului aflat în proprietatea statului.
Împotriva acestei hotărâri Primăria municipiului Blaj a declarat recursul de faţă, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. susţinând că prin soluţia adoptată au fost nesocotite prevederile art. 1 pct. B nr. 2 din HG nr. 498/2003 în sensul cărora preluarea imobilului din litigiu nu a fost abuzivă, pentru că cei în cauză au fost despăgubiţi. Se apreciază că prevederile speciale cuprinse în HG nr. 498/2003 nu constituie o adăugare la lege, ci norme speciale, în raport de normele generale cuprinse în Legea nr. 10/2001.
Cel de al doilea motiv de recurs vizează nepronunţarea instanţei asupra unui mijloc de apărare, mai exact asupra despăgubirilor primite, ce nu pot fi actualizate decât printr-o expertiză, probă ce nu a fost admisă.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
În primul rând se constată că recursul de faţă se întemeiază pe o teză profund eronată, în sensul căreia HG nr. 498/2003 cuprinde norme speciale, în raport de reglementările generale ale Legii nr. 10/2001. Şi aceasta pentru că legea menţionată este ea însăşi o lege specială, ce reglementează astfel cum este definită şi prin titlul său regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1999. Hotărârea emisă de Guvernul României sub nr. 498, publicată la 14 mai 2003 cuprinde norme metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Prin urmare nu este vorba de două categorii de norme speciale, având acelaşi domeniu de reglementare, ci de o lege specială cu un anumit domeniu de reglementări şi apoi de un alt act normativ, emis de guvern de astă dată care nu completează, nu modifică legea, ci cuprinde modalităţi, detalii în vederea aplicaţiei unitare a legii.
De aceea invocarea unor prevederi ale Hotărârii nr. 498/2003 nu conduc la modificarea soluţiei adoptate de instanţe, care în mod corect au avut în vedere prevederile aplicabile cuprinse în Legea nr. 10/2001 şi anume art. 2 care redă situaţiile în care imobilele au fost preluate abuziv, între care se regăseşte şi cea din speţă, în situaţia în care bunul în litigiu a fost preluat în temeiul Decretului nr. 223/1974. Tot astfel au fost avute corect în vedere şi prevederile art. 7 alin. (1) din lege, care instituie regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, dispoziţii cu acelaşi conţinut fiind cuprinse şi în art. 9 din lege.
Prin urmare, fiind stabilit că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, singura măsură reparatorie, ce se poate lua în speţă este restituirea în natură prevăzută de textele menţionate.
De altfel şi prevederile corespunzătoare din HG nr. 498/2003 la care se referă recursul, respectiv art. 1.4 B. Pct. 2 cuprind această posibilitate a restituirii în natură, în ipoteza în care locuinţa nu a fost înstrăinată legal către o terţă persoană.
În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs, ce vizează neefectuarea unor probatorii pentru stabilirea valorii actualizate a despăgubirilor primite, se constată că şi acesta este neîntemeiat.
Se are în vedere în primul rând, legat şi de motivul de recurs la care s-a făcut referire anterior, că primirea unor despăgubiri, nu este în măsură a schimba natura juridică a preluării imobilului, astfel încât aceasta să nu mai apară ca abuzivă.
Şi aceasta pentru că în nici o situaţie reglementată de art. 2 din lege, nu se face o astfel de condiţionare a caracterului abuziv al preluării imobilelor de împrejurarea ca statul să fi plătit sau nu o sumă de bani, astfel că intră în sfera de aplicare a textului şi imobilele pentru care s-a plătit o despăgubire rezonabilă.
Restituirea acesteia de către reclamantă s-a hotărât temeinic, la valoarea actualizată ce se poate stabili în faza de executare, în raport de indicele de inflaţie. De altfel, proba nu a mai fost solicitată în apel, când cauza a fost amânată de 2 ori, iar la închiderea dezbaterilor s-a menţionat expres că nu mai sunt cereri de formulat, astfel că neadministrarea ei nu poate constitui motiv de recurs.
Faţă de cele arătate, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Blaj împotriva deciziei civile nr. 1491/A din 8 octombrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6530/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6527/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
